Romanul meu preferat al anului 2014, Asteptandu-i pe barbari, de J.M. Coetzee, este recenzat de Andrei Judeu pe nou-infiintatul blog (pe care vi-l recomand) Bookhub: ”Abia atunci când, din rațiuni morale, magistratul o înapoiază pe „iubita” sa barbarilor, Coetzee își intră cu adevărat în rolul de scriitor magistral. Acest gest, inofensiv la prima vedere, declanșează un declic care marchează în tușe groase decadența. Acuzat de colaboraționism și privat de libertate, eroului nostru îi sunt sondate, până la exterminare psihică, sentimente josnice care, finalmente, îl împing la dezumanizare. Deposedat de amprenta identității, nemaiavând un rol & rost în societate, bătrânul magistrat cunoaște traiul în deplină penurie.”
Un interviu interesant pe Bookaholic cu Silvia Colfescu, despre Editura Vremea si cartea ei, ”Matusi fabuloase”. Iata ce spune despre editura pe care o conduce: ”Vremea este mai curând o editură de nișă: colecțiile care ne fac brandul sunt FID – Fapte, Idei, Documente, în care publicăm… bineînțeles, documente, în special legate de istoria recentă a României, eseuri, memorii. Este cea mai veche colecție de marcă a noastră și au apărut multe titluri sub sigla ei, între care cărți remarcabile și devenite foarte rare și căutate, cum ar fi culegerile de documente ale proceselor „reeducării” de la Pitești, Lucrețiu Pătrășcanu, Toma Arnăuțoiu și grupul de la Nucșoara, Noica-Pillat-Steinhardt etc., Iuliu Maniu și altele. O altă colecție care a atras aprecierea publicului este Planeta București, dedicată ființei orașului nostru. Se pare că mulți își iubesc orașul, chiar dacă, la prima vedere, n-ai crede. În jurul lumii, o colecție de ghiduri de călătorie, mici și precise, este, de asemenea, cunoscută de publicul nostru. Din când în când, publicăm și literatură, proză și poezie, dar nu aceasta este direcția noastră principală, pentru că există mari edituri specializate în acest domeniu și Vremea nu este percepută de public ca fiind o editură dedicată literaturii pure. Piața de carte din România e ca o mare capricioasă, nu e ușor să ții la suprafață o corăbioară fragilă cum e o editură mică. Dar, cu timpul, am învățat să ne pliem la cererile pieței fără să facem concesii nedemne, pentru că, la urma urmelor, editorul este obligat să fie atent la nevoile publicului, dar, în același timp, să încerce să-i orienteze gustul și criteriile de selecție.”
Ion-Valentin Ceausescu scrie pe SemneBune.ro despre Fântanile paradisului, de Arthur C. Clarke, o carte aparuta la Editura Paladin: ”Cartea este plină de idei superbe, cu toate că ateismul militant al lui Clarke nu este chiar pe gustul meu, dar trebuie să recunosc că nici nu mă deranjează, fiindcă el, spre deosebire de alții, măcar propune noi soluții și face apel la știință, rațiune și este un mare visător. În plus, ca om de știință și autor de S.F., trăitor la mijlocul secolului, când totul era atât de posibil, e greu să fie altfel. Cu toate acestea, cu toate ideile, fragmentele de poezie pură, cu toate personajele lui care caută altceva, cu toate firele narative care se încâlcesc și se descâlcesc, lectura nu este una care să mă fi încântat. Este un roman care are toate ingredientele posibile pentru a fi unul minunat, dar care scârțâie, de parcă ar fi un tort cu ciocolată, zmeură, frișcă și cocos, dar a cărui compoziție nu s-a legat cum trebuie. Dar în mare parte este o lectură plăcută, ca orice roman de Arthur C. Clarke, unul din autorii mei de suflet și sunt absolut convins că mulți dintre voi l-ați găsi excelent. În plus, Editura Paladin a scos o ediție frumoasă, cu o traducere bună semnată de Daniel Pătraşcu, și merită să aruncați un ochi pe ea.”
Ema de la Lecturile Emei scrie despre cartea de la Editura Univers aparuta in nou-infiintata colectie ”Ora 11”. E vorba de ”Plopii din Berlin”, de Anne B. Ragde, iar începutul recenziei este fenomenal: ”După ce am terminat romanul Plopii din Berlin, lucrurile au început să meargă prost: mi-am vărsat cafeaua pe laptop și câteva taste au decedat, mi-am scăpat sandvișul pe jos, noua tastatură pe USB mi-a scos peri albi, timpul s-a topit ca prin farmec, iar eu m-am aflat în pragul unei căderi nervoase. Totuși, mi-am propus să nu disper, căci romanul norvegienei Anne B. Ragde mi-a lăsat în suflet o undă de optimism: oricât de prost ar merge lucrurile, trebuie să mă gândesc că, la un moment dat, vor merge mai bine. Asta încearcă să ne transmită scriitoarea prin povestea familiei Neshov, în care viețile personajelor par cu desăvârșire ratate. Dar care este măsura fericirii sau a ratării? Fericirea poate fi perfecțiunea unei miniaturi Swarovski, sau liniștea unei biserici pustii cu voci ancestrale închise în pereți, sau pielea caldă și roz a unui purceluș nou-născut de la fermă. Sau faptul că eu scriu acum despre o carte care mi-a plăcut mult, uitând de micile șicane din ultima vreme.”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Testul psihopatului: O călătorie prin industria nebuniei”, de Jon Ronson
–”Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană”, de Mirel Bănică
-”Jean Renoir”, de Angela Ioan
