‘Pe raurile ce duc’ se numeste romanul lui Antonio Lobo Antunes, aparut in colectia ‘Raftul Denisei’ a editurii Humanitas-fiction in traducerea lui Dinu Flamand. A scris despre carte Simona Preda in LaPunkt: ‘Ca indivizi suntem de fapt o sumă a tot ceea ce am trăit vreodată (o teză în cheie faulkneriană) a tuturor întâlnirilor pe care le-am avut de-a lungul vieții, a dramelor și a plăcerilor parcurse care nu se pierd, nu se șterg, nu se închid, ci, dimpotrivă, rămân în noi. Până la urmă, viața, existența în sine, rămân un mister. Romanul lui Antunes, deși tangențial cu experiența personală, scapă de autobiografic și se inserează elegant în universal.’
Lucian Boia este autorul lunii septembrie la Libris Blog. Ni-l recomanda Sever Gulea: ‘La 100 de ani de la Marea Unire privim cu mândrie spre trecut, cu speranță spre viitor. Privirea aceasta rămâne însă naivă și goală dacă nu vom căuta să înțelegem, cu onestitate, chiar și când acest lucru înseamnă să acceptăm lucruri inconfortabile, cine suntem ca popor, de ce suntem așa cum suntem și ce putem face pentru a avea o țară așa cum visăm de sute de ani. O asemenea înțelegere începe cu un exercițiu de luciditate, demitologizant, așa cum ne propun interesantele volume semnate de Lucian Boia.’
‘Unii cred ziua, altii cred noaptea’ este titlul cartii semnate de Suzan Mehmet, aparuta la editura Tracus Arte si recenzata de Petru Ticoca de la BookHub: ‘Înalt calificată în psihologie, Suzan Mehmet are harul de a-și expune concepțiile într-o manieră care le scutește de insipid și le face, prin narațiune fluentă, accesibile cititorului. Naratorul subiectiv istorisește cu talent, la modul economic, imprevizibilul situațiilor, evitând și tonul sentențios, și descrierile ample, încredințat că atunci când un gând obsesiv devine realitate, senzația derizoriului este extrem de puternică.’
(Dan)
Ileana scrie pe blogul său, Evantaiul Memoriei, despre ”Cum să oprești timpul”, de Matt Haig: ”Cum este nemurirea/ anageria descrisă de Matt Haig? Cam ca orice în viață…cu două tăișuri, deci destul de credibilă. Este fascinant să citești despre viața lui Tom Hazard din 1581 până în prezent, personalitățile pe care le-a cunoscut (Shakespeare, James Cook, Scott și Zelda Fitzgerald și alții), meseriile pe care le-a avut, cum a călătorit prin toată lumea și a învățat să cânte la vreo treizeci de instrumente muzicale, dar devii, în același timp, martorul stărilor nu tocmai plăcute pe care o viață atât de lungă le aduce. Încă de la primele pagini, aflăm că, pe la mijlocul vieții unui albatros, apar durerile de cap, pentru că creierul uman nu este, totuși, făcut să ducă atâta “viață”. Prea multe întâmplări, prea multe amintiri, prea mulți oameni, prea multe informații și prea multe emoții acumulate generează dureri și stări de confuzie. Cu siguranță, dacă învăța și niște metode de relaxare, dacă deprindea vreo tehnică de meditație, ar fi fost ceva mai ușor, mai ales că timpul nu-i lipsea, dar să nu fim cârcotași, este plauzibil ca creierul uman să suporte cu greu atâta informație, doar cunoaștem și noi impactul bombardamentului informațional.”
Să aflăm lucruri mai puțin știute despre Albert Camus, într-un articol de pe Hyperliteratura, semnat de Ioana Vighi: ”Nu își încuia niciodată mașina. Scria în picioare. A căzut în depresie după ce a câștigat Premiul Nobel și a încercat să se vindece prin yoga. Era binecunoscută disputa dintre el și Sartre. La început cei doi au fost buni prieteni, până în 1952, când editura Gallimard a publicat Omul revoltat al lui Albert Camus, pe care Sartre a spus că a citit-o dezgustat și pe care a criticat-o dur. Se pare că această carte s-a aflat la originea rupturii dintre cei doi. Sartre a distrus după aceea toată corespondența sa cu Albert Camus.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Viața nemuritoare a Henriettei Lacks. Povestea femeii care a schimbat medicina secolului XX”, de Rebecca Skloot
-”Și se făcu întuneric”, de Ciprian Măceșaru
-”Darul iubirii”, de Kahlil Gibran
-”Uciderea Comandorului. O idee își face apariția”, de Haruki Murakami
