Monica Pillat scrie pe ‘LaPunkt’ despre o carte pe care sunt si eu nerabdator sa o citesc, ‘Regele si Duduia’ al Tatianei Niculescu: ‘Intenţia Tatianei Niculescu de a-i reabilita pe Carol şi pe Elena Lupescu se înscrie în aceeaşi strategie a scriitoarei de a gãsi justa mãsurã şi distanţã de la care sã poatã contura fãrã prejudecãţi personalitãţile celor doi protagonişti. Mãrturisesc cã pe mine m-a interesat mai puţin veridicitatea istoricã şi documentarã a cãrţii. Am fost atrasã mai mult de modul în care Tatiana Niculescu şi-a organizat materialul într-o structurã narativã originalã de o coerenţã suplã şi concisã. Am urmãrit minunata ei tacticã de construire a suspansului, bazatã pe o bunã cunoaştere a dozajului informativ şi emoţional care dã ritm şi savoare romanelor de aventuri şi ficţiunilor poliţiste.’
Anca Oltean publica la Baabel o analiza a cartii lui Carol Iancu ‘Miturile fondatoare ale antisemitismului’, care a starnit cateva comentarii si discutii interesante (merita citite si comentariile): ‘Lucrarea ne relevă un aspect important al istoriei iudaice, istoria antisemitismului fiind o parte a istoriei poporului evreu. Profesorul Carol Iancu prezintă această istorie, arătându-ne pe o scală largă, în timp și spațiu, seria de dificultăți prin care poporul evreu a trecut. Studiul său este binevenit într-o lume în care mai există discriminare. Pe scală istorică, istoria și cultura evreiască au existat înaintea creștinismului și merită studiate ca o etapă în evoluția omenirii.’
Adriana Gionea scrie la PostModern despre ‘Barba Albastra’ al Ameliei Nothomb aparut in traducere la Editura TREI: ‘Barbă Albastră este un roman a cărui subţirime este înşelătoare, deoarece varietatea planurilor şi a semnificaţiilor îi dau consistenţa unuia voluminos. Vei descoperi şi multe scene ce trimit la profunzimea unei piese de teatru care îţi stimulează mintea şi te surprinde prin replici menite să-ţi modifice aşteptările. Amelie Nothomb se dovedeşte a fi precum un regizor de piese de teatru. Îţi dă impresia că ai trăit o întreagă existenţă în sala de spectacol, încât vei ieşi deopotrivă năucit şi entuziasmat după ce ţi-au fost antrenate intuiţia şi abilitatea de a face nişte călătorii în propriile abisuri, datorită unei contopiri inspirate a umorului cu suspansul dat de aluziile terifiante legate de biografia unuia dintre personaje.’
Sever Gulea scrie la Blog Libris despre ‘Serotonina’ al lui Michel Houellebecq, aparut in traducere la Editura Humanitas-fiction: ‘Făcând abstracție de elementele cu priză la public, atitudinea ireverențioasă, misoginismul, anticorectitudinea politică, romanul lui Houellebecq va fi citit și va deveni popular, fără îndoială pentru că pare să articuleze bine un anumit curent de idei, specific epocii contemporane, aflat în plină developare: neuroexistențialismul. Dacă primul val al existențialismului (reprezentat, printre alții, de Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche) remarca angoasa generată de faptul că valorile și moralitatea par să fie securizate de o divinitate omnipotentă și benevolentă, al doilea val al existențialismului (mai ales postbelic, reprezentat de Sartre sau Camus) discuta despre angoasa de a da un sens vieții, pornind de la o perspectivă pur seculară asupra lumii, o lume capabilă de tragedii precum Holocaustul, al treilea val al existențialismului (sau neuroexistențialismul) se referă la anxietatea pe care o trăim odată cu progresia neuroștiințelor. Pe măsură ce descoperirile științifice avansează, aflăm tot mai multe lucruri noi înșine dar ajungem să punem în discuție și să contrazicem elemente fundamentale, intuitive atâtea secole în ceea ce privește felul în care ne reprezentăm lumea. Dezvrăjirea produsă de neuroștiințe care dizolvă sinele, dizolvă liberul arbitru, dizolvă controlul pe care îl exercităm asupra lumii ne face tot mai puțin capabili să credem că viețile noastre contează.’
Am citit si recenzia semnata de Bogdan Caranfilof pe Bookhub la memoriile lui Lucian Boia publicate in doua volume de editura Humanitas si pe care le-am recenzat si eu: ‘… valoarea celor două volume este inegală. Așa cum remarca un alt recenzent, istoricul Simona Preda, șarmul literar al primului volum este înlocuit de un discurs previzibil și monoton în cel de-al doilea, punctat totuși, aș adăuga, de câteva considerații atractive, dar și de lacune inexplicabile cauzate de trecerea timpului, conform autorului. La fel, s-au strecurat câteva erori inacceptabile: de pildă, Lucian Boia afirmă că, în contextul evenimentelor din Cehoslovacia din vara anului 1968, celebrul discurs ținut de Nicolae Ceaușescu ar fi avut loc pe 22 august, când de fapt, evenimentul avusese loc cu o zi mai devreme. De altfel, autorul, a participat la această „scenă a balconului”, aducând drept dovadă în acest sens o scrisoare pe care i-a adresat-o mamei sale. De fapt, cel de-al doilea volum de memorii pare a converge în permanență spre dezvăluirea pe care Lucian Boia o face în finalul scrierii sale și care a dat naștere, din nou, unor numeroase controverse, plasate îndeosebi sub spectrul moralității autorului.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”21 de lecții pentru secolul XXI”, de Yuval Noah Harari
–”Cum am trecut prin comunism. Al doilea sfert de veac”, de Lucian Boia
–”Cimitirul eroilor”, de Adrian Lesenciuc
–Fragment din ”Istorie și rasism”, de Marius Turda, Maria Sophia Quine
