Laszlo Alexandru publica pe blogul sau extrase din prezentarea sa sustinuta la conferinţa internaţională “Geografii mentale: timpuri şi spaţii ale memoriei europene”, organizată la Chişinău de Universitatea de Stat din Moldova, prezentare care are ca tema ‘cazul Horia Vintila’: ‘Unii poate că percep greşit situaţia faptelor şi a culpabilităţilor. Actul de justiţie pare o agresiune. Vintilă Horia pare atacat şi denigrat – cînd de fapt asistăm la o repunere în ordine cronologică a lucrurilor. El a fost cel care, prin activitatea sa, a susţinut şi a contribuit la o politică statală agresivă, care a dus la moartea cîtorva sute de mii de oameni doar în România. Iar la nivel internaţional, cînd vorbim despre Holocaust, ne gîndim chiar la milioane de oameni. Aşadar nu Vintilă Horia este victima, să ne înţelegem foarte clar! Dacă, în ziua de azi, un judecător trimite un infractor după gratii, a-l compătimi pe acel infractor – pentru că a fost agresat – pare distonant. Putem să vorbim, să nuanţăm, să dezbatem: de ce a fost condamnat la doi ani, de ce nu la un an, de ce nu i s-a dat cu suspendare? Dar pedepsirea unui infractor intră în ordinea de drept a eticii publice.’
Nu numai Bob Dylan si premiul Nobel pentru literatura, avem si noi propriile premii-scandal sustine pe blogul sau Dorin Tudoran, referindu-se la Premiul pentru Poezie Petre Stoica atribuit lui Ion Barbu, ‘inginer si caricaturist’: ‘Premiul de poezie Petre Stoica nu este doar unul pentru poezie, este și unul pentru ”minte, inimă și literatură”. Or, Ion Barbu este, printre multe altele, și inima care ticăie și ne ține în viață, când mintea noastră e doar la literatură, ficționalizând de teama realității. Și, să nu uit, după 1989, poetul ce dă numele acestui premiu a făcut și gazetărie socială, fiindcă venise timpul, era mare nevoie.’
Tradus din limba franceza romanul ‘O nouă speranță’ de Anna Brâncoveanu de Noailles poate fi considerat o recuperare. A scris despre carte Adelina Sorescu de la SemneBune: ‘Citind romanul O nouă speranță de Anna Brâncoveanu de Noailles, am avut impresia că acțiunea este la fel de capricioasă și spontană precum natura care nu se decide asupra soarelui sau a ploii… După-amiezile de noiembrie dedicate acestei lecturi au fost încărcate de emoția descoperirii unui personaj feminin complex, extaziat de frenezia trăirilor intense care se prelungesc în stări diverse și o dispoziție schimbătoare.’
Descoperirea saptamanii este blogul bookcaffe in care am gasit o recenzie a cartii ‘Regasire’ a Ralucai Butnariu: ‘… autoarea caută să te introducă într-o lume fascinantă, o lume plină de istorie, magie și iubire. Și caută nu cu foarte mult efort. Și găsește. Fascinează, mistuie, îmbracă cititorul în hainele iubirii din acele timpuri. Raluca Butnariu își învită cititorul la un Bal – un spectacol de culoare, emoții, iubire, replici de neuitat, scene vii, dorințe interioare de a interveni și a șterge suferința și durerea protagonistei.’
(Dan)
Liviu scrie pe blogul FanSF despre cartea ”Povestea asasinilor mei”, de Tarun J. Tejpal, apărută de curând la Editura All: ”Parte thriller, parte roman absurd, parte roman erotic (episoadele întâlnirilor dintre jurnalistul nostru și amantă, Sara, sunt destul de savuroase), în ansamblu o complexă frescă a Indiei din anii patruzeci și până azi, totul dublat de un comentariu social care pur și simplu te îngrozește și de o scriere executată cu un condei fin, atent la detalii, dar și la privirea de ansamblu (o expresie ce revine obsedant în viața jurnalistului), romanul de față poate fi citit în mai multe chei. Eu am ales-o pe cea a comentariului social, iar la acest capitol Tarun J. Tejpal pare de neîntrecut. Umor negru, dramă, erotism, crime, violuri, mutilări, homosexualitate, xenofobie, ură, mizerie, sărăcie, diferențe uriașe între caste, dispreț față de rasa umană, polițiști blazați, politicieni corupți, stăpâni cruzi și oameni transformați în asasini sau traficanți de droguri (ori proxeneți sau hoți de mașini) de cei din jur, de condițiile de viață ori de alegerile nefericite care le-au modelat existența. Poveștile curg lejer (mai puțin episoadele cu jurnalistul aproape asasinat), iar un rol important îl joacă aici traducerea fără cusur a Ioanei Văcărescu. Nerecomandat celor slabi de inimă sau sensibili (cred că episoadele de demență ale ucigașului cu ciocanul pot lejer apărea în orice film horror care se respectă), dar recomandat celor care vor să citească o carte bună.”
O altă carte interesantă este ”Mâna dreaptă a somnului”, de John Wray, apărută la Editura Univers. Despre ea, scrie Sever Gulea pe blogul Libris: ”Povestea lui John Wray nu se focalizează atât de mult pe evenimentele istorice, ci mai degrabă pe felul în care impactul acestora a fost tradus la nivel individual, felul în care unda de șoc din primii 30 de ani ai secolului XX a prăbușit de mai multe ori existențele și tinerețea celor care au căutat să își ducă viața departe de un vârtej în care au fost prinși fără voia lor. Dens în simetrii sinistre, romanul lui John Wray este mărturia impresionantă despre destinul înstrăinatului etern, al celui care nu își găsește locul într-o epocă în care câștigător pare să fie doar pariul violenței și al fanatismului.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Republica”, de Bogdan Suceavă
-”Povestiri orientale”, de Marguerite Yourcenar
–Fragment din ”Republica Populară a Amneziei. Tiananmen, 1989”, de Louisa Lim
1 comment
Mulțumesc mult pentru mențiunea blogului Bookcaffe în călătoria ta prin blogosferă 🙂