Fiind in mijlocul lecturii romanului de debut al Marthei Petreu ‘Acasa. pe Cimpia Armaghedoului’ mi-a atras atentia stirea de la Agentia de Carte despre prezenta autorei impreuna cu criticul Daniel Cristea-Enache la Festivalul Primului Roman, ediţia a 25-a organizat intre 31 mai – 3 iunie 2012, în oraşul Chambéry din Franţa: ‘Ediţiile anterioare au lansat nume celebre astăzi ale literelor franceze, au exprimat deschiderea organizatorilor către alte literaturi decît cele franceze sau francofone, au adunat experinţe şi cifre care vorbesc de la sine: o reţea de cititori de toate vîrstele de peste 3.000 de persoane, 7 parteneri europeni (Italia, Spania, România, Germania, Marea Britanie, Belgia şi Portugalia), sute de autori care au trecut la începutul carierei prin Chambéry, atunci cînd prea puţini le bănuiau viitorul parcurs (printre care Michel Houellebecq, Christine Angot, Amélie Nothomb, Muriel Barbery, Laurent Gaudé etc.). Particularitatea evenimentului este dată şi de faptul că cititorii sunt cei care îi invită pe autori la Festival.’
Presseurop.eu este in sit care semnaleaza publicului cititor de franceza actualitate de cultura din Europa si din lume. Le-a atras atentia numarul dedicat de Dilema Veche francofoniei si introducerea spune multe despre relatia intre Romania si Franta si modul in care este ea perceputa de cele doua parti: ‘Drôle d’idée pour un dossier de couverture que celui de l’hebdomadaire roumain Dilema Veche. Non seulement, il titre sur „La France et la francophonie : ce qu’elles signifient encore aujourd’hui” mais il cite également Antoine Compagnon : „Vous ne trouverez chez aucun de nos voisins européens, ni chez nos amis américains, toute cette poésie de la décadence”. / De quelle décadence s’agit-il ? De la France en Roumanie ? Ou de la France dans le monde? Selon Mircea Vasilescu, rédacteur en chef de Dilema Veche, nous sommes confrontés à deux visages de la France dans cette relation d’amour et de haine qui unit Français et Roumains.’
Si daca veni vorba despre ‘Dilema Veche’ mi-a retinut atentia unul dintre articolele inca accesibile liber pe Internet ‘Cărtărescu şi Patapievici‘ semnat de Mircea Vasilescu: ‘În plină „depresie“ naţională provocată de fuga talentelor, de imaginea proastă a ţării în lume şi de alte asemenea obsesii identitare lungi cît tranziţia, succesele adevărate sînt nu atît trecute cu vederea, cît îngropate într-o mare de bombăneli şi cîrteli. Iar autorii lor – culmea! – devin mai degrabă victime ale scrîntelii noastre publice decît, aşa cum ar merita, subiecte de elogiu.’
Sub titlul ‘Poporul român, pe divan’ Horia Patrascu recenzeaza in ‘Observator cultural’ cartea lui Vasile Dem. Zamfirescu ‘Nevroză balcanică’: ‘Cartea profesorului Vasile Dem. Zamfirescu, Nevroză balcanică, apărută de curînd la Editura Trei, este pentru cultura română și pentru societatea românească, în ansamblul ei, o carte-eveniment. Suferința noastră difuză – și cu atît mai chinuitoare – își cerea, de douăzeci de ani încoace, un nume, o explicație și un tratament. Astfel, tematizată și structurată, în sfîrșit diagnosticată de către psihanalistul filozof, devine suportabilă, iar inconvenientul de a fi… român, acceptabil. Spre deosebire de suferința fizică, cea psihică este invers proporțională cu nivelul conștientizării determinanților săi. Cu cît cunoaștem mai puțin motivul suferinței noastre, cu atît aceasta este mai extinsă și mai puternică; pe măsură ce motivele se precizează, aria ei se restrînge și intensitatea diminuează. / Blestemul – aproape metafizic – de a fi român, teoretizat în mod obișnuit într-un registru fatalist, este tratat de Vasile Dem. Zamfirescu în termenii și cu mijloacele psihologiei ca nevroză balcanică. Răul primordial este astfel îmblînzit, domesticit, adus în orizontul în care „boala de moarte“ este curabilă și răul absolut este reversibil. Teza cioraniană a explicării „deficiențelor actuale ale poporului român“ ca fiind produsele „unor deficiențe psihologice structurale“ nu este acceptată de Vasile Dem. Zamfirescu, care adoptă o „viziune realistă“ ca „premisă pentru schimbarea efectivă“. O asemenea viziune include „istoria în explicarea ecuației psihologice și psihopatologice a românilor“.’
Bookman de la curcubeu.com semnaleaza cartea lui Art Spiegelman ‘Maus. Povestea unui supravieţuitor’, care abordeaza tema Holocaustului in mai putin obisnuitul format al cartii grafice (comics daca vreti desi nu stiu daca termenul se potriveste aici): ‘este, pe bună dreptate şi din capul locului, o carte fără precedent. Un roman grafic complex, apărut în două volume, la care autorul a lucrat în total treisprezece ani. Volumul este structurat pe două planuri: pe de o parte, unul real, care prezintă relaţia dintre tată (Vladek) şi fiu (Art); iar, pe de altă parte, planul poveştii relatate de Vladek. Curios este că Spiegelman îşi scrie şi-şi desenează romanul în faţa cititorului, dându-i astfel un aspect metabiografic.’
