Ema Cojocaru scrie pe blogul ei, Lecturile Emei, despre o apariție destul de nouă de la Humanitas Fiction, Trei etaje, de Eshkol Nevo: ”Cartea m-a captivat imediat, am uitat repede de rețineri și am citit-o practic pe nerăsuflate, atât de tare m-au prins poveștile lui Eshkol Nevo, cu ale sale personaje bine individualizate, care par să se desprindă din pagină. Pe parcurs, una sau alta dintre proze părea să devină favorita, însă acum, la ceva timp de când am terminat lectura, n-aș mai putea spune care dintre ele mi-a plăcut cel mai mult. Fiecare are o forță a ei, un ceva special care o face să stea pe propriile picioare, o narațiune impecabil construită, cu o scriitură naturală și fluidă, lipsită de detalii inutile sau fraze pompoase. Autorul aduce alte și alte elemente interesante, uneori aruncă un văl de mister (mi-a plăcut aerul de ambiguitate din primele două povestiri, faptul că nu știm cu certitudine ce s-a întâmplat), alteori deschide o fereastră spre cadrul mai vast al vieții în Israel, oferindu-ne pulsul unei societăți care se conturează treptat, din fragmente disparate.”
Andra Pavel scrie pe SemneBune.ro despre romanul ”Scris pe trup”, de Jeanette Winterson: ”Dacă ar fi să scoatem firul narativ, am rămâne cu o poveste știută din multe alte cărți, din viețile noastre sau ale altora: un bărbat îndrăgostit de o femeie care nu e a lui, femeie pe care, inevitabil, o pierde. La asta se adaugă un subiect dramatic mai degrabă modern: boala incurabilă a femeii, care devine pretext (sau, poate, motiv întemeiat) de depărtare și suferință pentru amândoi. Mi-au atras atenția descrierea unei încăperi și tentația de a fura nimicuri folosite de iubită (aș fi zis că e mai degrabă o ciudățenie de comportament, dacă n-aș fi găsit-o, mult mai prezentă, și în Muzeul Inocenței al lui Pamuk), pe care însuși personajul o conștientizează, critic, fără a se putea abține din a-și însuși câte ceva.”
Pe ZiarulMetropolis.ro, am descoperit o nouă serie de articole, ”Cărți de neocolit”, semnate de istoricul Georgeta Filitti. În această săptămână, am citit despre Istoriile lui Herodot: ”Implicat de tânăr în luptele politice care îi sfâșiau țara, Herodot s-a expatriat; a stat o vreme în Samos, apoi a început să călătorească. A fost un prilej excepțional să strângă informații de tot felul din Egipt, Babilon, Fenicia, insulele Mării Egee, Tracia, Macedonia, Sciția. Legende, situația politică, moravuri – nimic nu e ignorat încât Istoriile sale, împărțite în 9 cărți, fiecare purtând un nume de muză, devin un adevărat model al genului. De fapt cititorii și auditorii din timpul său, căci a făcut pentru prima oară lecturi la Atena din Istorii, află în primul rând de marea confruntare dintre lumea persană (socotită barbară) și cea grecească, cu alte cuvinte, despre opoziția între despotismul oriental și democrația elenă.”
Iulian Fira scrie despre cărți foarte interesante, majoritatea dintre ele primite de la partenerul nostru comun, librăria online Libris.ro. Săptămâna aceasta am citit recenzia cărții ”Lumea văzută de Churchill”, de Francois Kersaudy: ”Retrospectiv, Churchill ne pare ca un erou mitic al luptei pentru democratie, insa anumite capitole sau remarci, cum ar fi cele despre India (pe care a prins-o atat ca parte a Imperiului Britanic, cat si in timpul zbaterilor pentru independenta), ne releva si limitele mentalitatilor sale. Cat despre pasajele referitoare la Stalin, este uimitor cum englezul a pastrat pana la finalul vietii o admiratie fata de georgian, sedus probabil de sarmul pe care acesta din urma il avea, fara indoiala, in arsenal. Aceasta eroare de judecata nu scade cu nimic impactul pe care il are capitolul referitor la previziunile facute de Churchill de-a lungul timpului. Mai mult decat oricare, fiecare dintre aceste profetii trebuie citita luand in calcul anul in care a fost enuntata. Numai asa ne vom da seama de incredibila profunzime in gandire a acestui om, pentru care ma aventurez sa am si o explicatie.”
În curând, editura Hyperliteratura va publica un nou roman al lui Radu Aldulescu. Prilej cu care Ioana Vighi scrie pe site-ul cu același nume un articol intitulat ”Despre scriitorul Radu Aldulescu”, care reunește informații și prezentări ale carierei sale scriitoricești, dar și impresii ale altor scriitori despre opera sa. Iată ce spune, de exemplu, Șerban Tomșa: ”El este prozatorul care îmi amintește cel mai mult de Marin Preda: aceeași mână „grea”, același stil apăsat, aceeași viziune scenică te întâmpină pe fiecare pagină. De la primul volum până la Ana Maria și îngerii, în cărțile acestui romancier găsim numai reacție umană. Totul se petrece la vedere, iar adevărurile omenești și realitatea comportamentală a personajelor sunt esențiale. Scoase în față, ele sunt iluminate din toate unghiurile și etalate cu o senzualitate specifică. Rezultă o țesătură epică plină de consistență, care ne amintește de Faulkner, D. H. Lawrence și Thomas Mann.”
Ca de obicei, o splendoare articolele semnate de Valeriu Gherghel. Săptămâna trecută, a scris despre ultimele momente ale lui Dostoievski: ”Pentru cititorii lui, Dostoievski devenise un soi de clarvăzător, un sfînt viu, palpabil, un avva. În treacăt fie spus, nici sfințenia nu-i bună la nimic. Aduce numai necazuri. Deci, lumea s-a bulucit încă de dimineață către casa prozatorului. În timp ce familia îi căuta un loc de îngropăciune și primea refuzuri de peste tot („Nu-l primim la noi”, a spus mitropolitul de Novgorod și Petersburg, Isidor, „Dostoievski a fost un scriitor mediocru, nu ne interesează…”), mulțimea isterizată trecea prin fața mesei pe care trona coșciugul cu ilustrul răposat. Femeile boceau, bărbații își smulgeau părul din cap, înghesuiala devenea periculoasă. Și toți voiau neapărat să ajungă cît mai aproape de sicriu. La vremea aceea, nu existau păzitori, jandarmi…”
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Diavoli fragili”, de Radu Găvan
–11 cărți pentru copii de citit în această primăvară de la Editura Univers Enciclopedic Junior
