Am descoperit in aceasta saptamna site-ul http://www.descopera.ro/ 🙂 Mi-a atras atentia articolul ‘Cum îi vedeau americanii pe români în anii ’40’ care cuprinde un interesant studiu prilejuit de intrarea Romaniei in razboi contra Statelor Unite la sfarsitul anului 1941: ‘Trebuie remarcat faptul că multe dintre observaţiile pe care autoarea le-a făcut acum aproape 70 de ani sunt de o tulburătoare actualitate.În Cultura şi comportamentul la români, Ruth Benedict surprinde modul de organizare a traficanţilor de influenţă şi al speculatorilor. „În afară de avocaţi, există mulţi indivizi disponibili să ofere asistenţă în administrarea afacerilor particulare. Aceştia sunt deopotrivă bărbaţi şi femei şi se numesc „afacerişti”. Ei acţionează ca intermediari în dispute, oferă bacşiş reprezentanţilor guvernamentali şi participă la tranzacţii. […] Unii s-au specializat în obţinerea de posturi de muncă, pentru care, ca onorariu, primesc salariul pe trei luni de la postulanţi….”‘
Vladimir Tismaneanu recomanda pe blogul sau ‘pentru saptamanile si lunile care urmeaza, lecturi menite sa ne reincarce bateriile intelectuale’. Numarul unu este ‘Mircea Mihaies, Ultimul Judt, Editura Polirom. ‘O carte tulburatoare, de o admirabila intensitate ideatica, despre agonia unui mare intelectual plus transcrierea discutiilor purtate de istoricul anglo-american cu extraordinarul grup „A Treia Europa” in timpul vizitei la Timisoara. Mircea Mihaies l-a cunoscut indeaproape pe Tony Judt, a dialogat cu el in repetate randuri, a fost bursier al Institutului „Remarque” de la New York University condus de autorul uneia dintre cele mai importante lucrari despre lumea de dupa al II-lea razboi mondial. O carte care adanceste perspectiva noastra asupra raportului dintre intelectuali si politica in lumea de azi.’.
In ‘Timpul’ apare inca o evocare a omului care a fost Leon Volovici, semnata de Remus Zăstroiu sub titlul ‘Întîlniri şi despărţiri’: ‘Leon Volovici aflase secretul prieteniei. Şi îl ascundea sub un surîs, cît înţelegător, cît ironic. De la mama lui, a cărei blîndeţe mă uimea mereu, moştenise nuanţa de un albastru pal a ochilor. Privirea lui iriza astfel o lumină particulară. Peste ea, cînd şi cînd, trecea umbra unei întrebări la care nu ştiu să fi aflat vreodată vreun răspuns. Poate doar acum.’
Dilema Veche publica un foarte interesant grupaj de articole dedicate rockului romanesc sub titlul ‘Rockîntarea României’. Din argumentul semnat de Marius Chivu si intitulat la fel de inspirat ‘Back in the RSR’ citez: ‘Rockul românesc de dinainte de ’89 este, din păcate, o suită de amintiri vehiculate în cerc restrîns….Cît de popular, de valoros şi de politic a fost rockul în comunism? Ce-a însemnat rockul în acele decenii şi ce moştenire ne-a lăsat? S-a pierdut rockul cîntat atunci? Iată un important capitol din cultura populară rămas încă obscur.’ Articolele sunt preluate si pe Web site-ul dedicat memoriei lui Cornel Chiriac.
CorpulT publica rezultatele unei interesante anchete despre cele mai bune romane ale ultimilor 25 de ani. ‘Orbitor’ al lui Mircea Cartarescu pare sa fi fost preferat intre opiniile exprimate de criticii, scriitorii si publicistii care au particpat. Optiunile criticului mei preferat Daniel Cristea-Enache au fost: ‘1. Amantul Colivăresei, 2. Rădăcina de bucsau, 3. Asediul Vienei, 4. Întoarcerea huliganului, 5. Orbitor. Aripa stângă’.
Echipa de la ‘Pro literatura’ a intocmit clasamentele preferintelor anului, care includ carti noi aparute, dar si blogurile, comunitatile si librariile on-line. Le puteti gasi la ProLiteratura.eu.
Micawber de la ‘Ce am mai citit’ scrie despre o carte de istorie a muzicilor secolului 20 – ‘The Rest is Noise – Listening to the Twentieth Century’ a lui Alex Ross. ‘Peisajul muzical al Uniunii Sovietice din anii 1920 diferă destul de mult de cel de un deceniu mai târziu. Lenin, deşi se declara iubitor de muzică, era foarte circumspect în privinţa efectelor acesteia asupra unui adevărat suflet revoluţionar. El a tolerat – în mod poate surprinzător – o serie de manifestări avangardiste (altoite bine cu proletcultism). În anii 1930 aceste extravaganţe dispar, iar Stalin controlează de multe ori direct producţia muzicală.’ Alex Ross este criticul muzical al saptamanalului ‘New Yorker’ si are un blog extrem de interesant al carui nume este chiar ‘The Rest id Noise’ adresa este http://www.therestisnoise.com/>
