Liternet.ro publica un interviu luat de Mihaela Pascu scriitoarei Veronica D. Niculescu cu ocazia aparitiei noului sau roman ‘Spre văi de jad şi sălbăţie’: ‘M.P.: Există o trăsătură anume care deosebeşte semnificativ Spre văi de jad şi sălbăţie de tot ce ai scris până acum? Şi, dacă da, ce anume a declanşat această deosebire, din perspectiva procesului de creaţie? V.N.: E cartea cu cea mai complexă structură, e primul roman. Am scris-o din acea nevoie de care spuneam, de a avea o poveste lungă de ţesut, în care să trăiesc multă vreme, care să mă ţină acolo. M-a muncit mult mai mult decât volumele de proză scurtă sau celelalte cărţi. Îmi doresc acelaşi lucru din nou.’
Scrieliber.ro se afla in perioada de ‘rodaj’ cu o noua formula. Am remarcat recenzia lui Dumitru Anghel la ‘Tușa Gherghina’ de Jenică CHIRIAC: ‘Romanul “Tuşa Gherghina” este o caldă şi nostalgică “Cronică de familie”, construită pe structura epică a unui veritabil arbore genealogic, cu întâmplări despre o lume mitologică prin simplitatea şi autenticitatea ei, austeră şi decentă, morală şi etică prin normalitate şi bun simţ; cu aura, rezonanţa frapantă şi melodică a poveştilor orientale din “Şeherezada”, simfonia lui Rimski-Korsacov, cu impresii dintr-un Ev istoric, dintr-un început de lume. Un univers uman, unde totul se petrece după norme ancestrale, care sfidează orice încercare de a controla destinul cuiva şi cu o viziune esenţialmente echilibrată despre viaţă: durerii să-i răspunzi cu nepăsare, bucuriei de a trăi cu circumspecţie, pentru că mersul lucrurilor este perceput doar ca efect predestinat al Legii filosofice a Necesităţii şi Întâmplării implacabil.’
Adriana Gionea publica la postmodern.ro o recenzie a romanului lui Dave Eggers ‘O holograma pentru rege’ a carui ecranizare il are in rolul principal pe Tom Hanks: ‘Aşteaptă-te să găseşti în cartea lui Dave Eggers un existenţialism deviat spre un realism halucinant, în care analiza lucidă alternează cu dorinţele himerice, dezolarea este luminată orbitor de soarele deşertului, iar fricile par anesteziate la un moment dat prin curiozitatea revigorantă stârnită de un oraş al viitorului ce promite un nou început. Când personajul central îţi lasă de înţeles că este pierdut, riscând să cedeze psihic, autorul îi oferă nişte contacte umane salvatoare, dar care nu slăbesc atmosfera solicitantă emoţional specifică unui thriller. Unul dintre personajele salvatoare îl ia într-o călătorie simbolică spre un sat tradiţional saudit, dintr-o zonă muntoasă, unde tatăl său îşi ridicase o fortăreaţă. În acest sat ce pare uitat de lume, vânătoarea de lupi la care participă Alan şi întâlnirea cu modelul unei solidarităţi masculine arhaice securizante vor accelera incursiunea într-o realitate bizară sau ritmul amintirilor legate de propria copilărie şi de oamenii pe care i-a pierdut, dar mai ales îl va face să se reîntoarcă la nevoia de a controla el însuşi lucrurile din viaţa lui, de a-şi lăsa o amprentă peste ani.’
(Dan)
Anul acesta, cei de la Editura Corint s-au întrecut în cărți foarte interesante. Una dintre ele este ”Jurnalul de la Guantanamo”, despre care scrie Oana Ropotan pe Bookhub.ro: ”Erudiția și finețea intelectuală a autorului reies și din faptul că în momentul în care a fost arestat nu vorbea engleza, limba în care a scris jurnalul. După perioada de izolare totală a decis să învețe sistematic engleza, după cum ne povestește în ultimul capitol al cărții. Deși era limba anchetatorilor, sursa răului, învățarea acesteia a reprezentat, fără ca autorul să realizeze pe deplin, o metodă excelentă de supraviețuire într-o lume anarhică, fără valori pozitive. Cealaltă metodă de supraviețuire a fost, neîndoielnic, rugăciunea și credința nestrămutată într-un Dumnezeu bun, chiar dacă gardienii, anchetatorii au încercat sistematic să-i distrugă sistemul de valori și iubirea aproapelui.”
Elena Marcu, una dintre inițiatoarele Black Button Books, o editură proaspătă și foarte interesantă de pe piața românească, scrie pe Scena9.ro despre întâmplările și impresiile pe care i le-a făcut prima ediție a Târgului de carte de la Frankfurt la care a participat: ”La Frankfurt e imposibil să te simți ca cel mai fraier din curtea şcolii, oricât de mic ai fi, oricât de nou ai fi. Pentru că lucrăm cu toții într-una dintre puținele industrii în care, de cele mai multe ori, ne consumăm produsul mai mult decât o face publicul nostru. Pentru că ne culcăm cu o carte în brațe și ne trezim cu gândul la următoarea. Pentru că atunci când alegem ceva pentru cititor, arareori este ceva în care nu credem, sau cel puțin așa ne propunem. Mă îndoiesc sincer că doar noi, la Black Button Books , avem regula asta. Pentru că nu există alegere greșită. Mereu va exista un public pentru alegerea respectivă. Desigur, sunt alegeri mai mult sau mai puțin profitabile, dar primul consumator ești tu, editorul, și e la fel de important să știi să citești mai bine ca majoritatea și să îți filtrezi dependențele literare totodată. Poate sună arogant, dar e adevărat, e responsabilitatea ta.”
Andreea Banciu scrie pe SemneBune despre o carte prea puțin cunoscută publicului larg, ”Iustopia”, de Robi Ciobanu, apărută la Editura Integral în acest an: ”De ce vi-l recomand: volumul dă pe afară de sarcasm, e ca o supapă, dacă simțiți nevoia uneia, dat fiind contextul politic și social în care ne aflăm. O distopie ca „Iustopia” cere sarcasm și impune o combinație bine dozată de subtilitate și umor grosier. E de notat structura romanului, în capitole care poartă denumiri ale pieselor de pe albumul Wish you were here al trupei Pink Floyd. De la Shine on you crazy diamond (1), până la Bonustrack: Have you got it yet?, Iustopia își trece cititorul prin gama de stări prin care l-ar trece Procesul lui Kafka, cu o notă surprinzătoare la final, după ce autorul își induce grațios cititorul în eroare, creând iluzia unei favorabile soluționări de caz. Am încercat să nu dau spoiler și să jonglez și eu terminologic, că tot sunt încă sub impresia volumului: mi-a ieșit doar a doua parte. Sunt de urmărit cu atenție episoadele în care apare omul în flăcări și, mai ales, raportarea lui Robi și a colegului său la sistem, pe măsură ce interacționează cu instanțele lui: întâlnirile la DNA, vizitele la arest, înfățișările cu și fără public.”
La mulți ani, dragilor noștri prieteni de la Libris.ro, care tocmai au împlinit 25 de ani. Pe larg, despre această aniversare, am găsit un articol de Stere Gulea pe blogul Libris: ”Ideea de librărie a rămas pentru noi un reper al un spațiu aparte în care oricine, indiferent de vârstă, gusturi sau pregătire profesională își poate afla un loc familiar și plăcut, un loc în care să evadeze, să se dezvolte, să își autoactualizeze potențialul. Am pornit de la acest reper fundat pe respectul pentru oameni și cărți, pentru susținerea, la scară națională și internațională a acelor întâlniri speciale între cititori și volumele interesante și, în anul 2009, am înființat proiectul www.libris.ro care a devenit una dintre cele mai mari librării online din țară care aduce publicațiile editurilor autohtone dar și internaționale la un click distanță de cititori. Libris.ro este proiectul prin care am căutat să conservăm particularitățile unei librării și să le integrăm în conceptul unui magazin online.”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Cazemata”, de Tudor Ganea
–Interviu Marian Ilea, autorul romanului ”Herina”
–Interviu Tudor Ganea, autorul romanului ”Cazemata”
–Fragment în avanpremieră: ”Disco Titanic”, de Radu Pavel Gheo
–Fragment în avanpremieră: ”Republica”, de Bogdan Suceavă
–Fragment din ”Cexina Catapuxina”, de Matei Florian