Un interesant proiect literar si cultural il prezinta site-ul ‘Faleze de piatra’. Gasim aici semnale de carte si de evenimente culturale, poezie si proza originale. Multe dintre texte sunt interesante, ilustratii frumoase – vedeti de exemplu ‘Strada libertatii’ a lui Gheorghe Mocanu care se refera la evenimentele din decembrie 1989.
Si in blogul ‘Politeia’ sunt rememorate evenimentele din Timisoara din decembrie 1989 – scanteia trezirii romanilor dupa deceniile de tiranie comunista: ‘”Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara !” – Sloganul care a scos în stradă sute de mii de români, sătui de dictatură, s-a născut cu exact 21 ani în urmă. Seara de 16 decembrie 1989 a fost seara Revoluţiei de la Timişoara.’
In ‘Revista 22’ istoricul Liviu Rotman se refera la doua carti noi despre ‘Antisemitism şi rasism în istoria culturii româneşti. Noi contribuţii în cercetare’. ‘Prima dintre ele – la origine, o excelentă lucrare de doctorat – aparţine lui Lucian Butaru, tânăr cadru didactic al Facultăţii de Studii Europene al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Cartea face o analiză a evoluţiei discursului antisemit în România, în strânsă legătură cu diverse evoluţii ale istoriei şi culturii româneşti, cu o focalizare pe componenta rasistă a acestui discurs.’ In cealalta ‘Un medic, universitar, Petre Manu, şi un istoric, Horia Bozdochină, ne oferă o carte despre unul dintre mentorii antisemitismului românesc şi, în acelaşi timp, un important cercetător-medic, Nicolae Constantin Paulescu.’
In rubrica ‘nici asa, nici altmiteri’ din Dilema Veche Andrei Plesu deplange ‘Martirajul limbii romane’: ‘Cu mai bine de trei ani în urmă am scris textul de mai jos. Ca de obicei, fără nici un efect. Îl reiau, pentru că e din ce în ce mai actual. Şi o fac, ca de obicei, fără iluzii.
Ar trebui să ne fie tuturor ruşine de ceea ce se întîmplă în România de la o vreme. Am reuşit să intrăm în Europa, ieşind din rîndul lumii. Am devenit, ca niciodată parcă, o insulă absurdă, un conglomerat de dejecţii, plutind în derivă. Viaţa noastră cotidiană pendulează între ridicol şi convulsie, între mîrlănie şi delir. Sîntem cu toţii vinovaţi şi cu toţii victime. Cum ne-am mai putea reabilita în ochii noştri şi ai celorlalţi? Ce mai e de salvat? Uneori – deformare profesională – îmi spun că numai limba română, cu micul ei tezaur de împliniri intraductibile, merită încă o posteritate. Dar e limpede, pe de altă parte, că ea n-a fost niciodată mai batjocorită ca acum. Se vorbeşte sîngeros de urît, cu un apetit al promiscuităţii şi al degradării de care cu greu ne vom putea vindeca. Viaţa cetăţii a devenit o baie de vulgaritate. Sîntem în ochiul unui vîrtej toxic, al unei tornade, care riscă să ne desfigureze.’
Tot in Dilema Claudiu Constantinescu isi incepe notele de lectura ale cartii de calatorie a polonezului Andrzej Stasiuk, Fado intr-un mod care invita la cautare si lectura: ‘Faceţi-vă un bine şi nu rataţi această carte. Proza ei, deloc „beletristică”, are capacităţi de resuscitare ca o prietenie bună, frumoasă şi adevărată, soră cu farmecul vieţii. După două-trei pagini citite, simţi deja că parcă n-ai ţine în mîini nişte coperte de carte, ci padelele unui defibrilator amical, gata să te electroşocheze terapeutic, să retrezească viaţa din tine, laolaltă cu zvîcul personal şi ochiul înţelegător.’
O noua carte de poezii a Anei Blandiana este un eveniment literar. Un astfel de eveniment este aparitia cartii ‘Patria mea A4’ semnalata in ultimul numar al Observatorului Cultural si recenzata de Daniel Cristea-Enache: ‘Mai în glumă, mai în serios, autoarea însăşi face, în creaţia sa, ceea ce îi reproşează Creatorului că a făcut în a Lui. Şi ea ştie „dinainte tot ce i se va întîmpla” unui poem, fiecărui poem pus pe hîrtie, cu proporţii stabilite şi cauzalităţi subliniate. Chiar felul indirect în care marele personaj apare aici spune ceva despre modalitatea de reprezentare care aparţine poetei noastre. Dumnezeu e un fel de arhitect mai cu majusculă sau, pe aceeaşi linie de calcul simbolic, un Inginer.’
Pe blogul ei, poeta Bianca Marcovici anunta aparitia noii sale carti de proza si poeme in proza – ‘Multele mei, Carmel’.
In Observatorul Cultural Ion Vianu isi da replica sub titlul ‘Cine este conformist’ scrisorii celor 10 personalitati ale culturii romane pe marginea emisiunii ‘Profesionistii’ in care Eugenia Voda l-a avut invitat pe Ion Cristoiu: ‘Manifestul anticonformist, semnat de curînd de o serie de personalităţi ale vieţii noastre publice, aduce mai puţine răspunsuri decît ridică întrebări. I s-ar putea reproşa mai degrabă o anumită confuzie a punctelor de vedere, dacă însăşi natura problemelor ridicate nu ar provoca o serie de perplexităţi, în cele din urmă binevenite, ele stimulînd discuţia.’
(Dan)
Dragoş-Chestii livreşti atrage atenţia asupra inutilităţii investiţiilor făcute până în acest moment la Muzeul Literaturii Române: “cârmuitorii oraşului s-au gândit între timp că e vremea să cinstească locul şi, chiar şi pe timpurile-acestea de penurie, au dăruit acestor oameni inimoşi un buget de 4 118 000 lei, adică 957 674 euro. adică aproape 1 milion de euro. e mult, e puţin nu ştiu. dar ia să vizităm locul, ce găsim?
ceva plasme, un p.o.s. cu muzică de alifantis, un joben şi nişte mănuşi, dar nici un document original, deloc manuscrise, ioc ediţii originale, doar xeroxuri în nişte sertare din pal. jumate de milion s-au dus pe salarii. s-a bucurat cineva de vreun eveniment în acest locaş aproape milionar? ştie cineva despre vreun eveniment deosebit desfăşurat aici?”
Crezul lui Radu Paraschivescu în privinţa felului în care scrie îl găsim decupat dintr-un interviu din Adevărul pe blogul lui Constantin Pistea. Spicuim: “Dacă mi-ar citi peste umăr, soţia mi-ar spune mustrător: „Fii sincer şi recunoaşte că scrii când nu sunt meciuri la televizor”. Sunt sincer, dar nu pot semna o asemenea declaraţie, pentru bunul motiv că meciuri sunt tot timpul. Întruna. Fără pauză.”
De aproximativ o săptămână, a apărut un nou blog, Cărţi bune gratis, ce îşi propune să aducă la cunoştinţa cititorilor mai toate cărţile clasice ale literaturii universale, aflate gratuit pe Internet în format electronic. Primul astfel de articol, intitulat “Literatura engleză 1 – romanul englezesc feminim din secolul XIX, îşi propune un experiment, reuşit după câte se vede:
“Ca sa ne facem o idee despre ce plenitudine de carti ne pune netul la dispozitie, hai sa alegem un sector ingust:
– o tara: Marea Britanie
– un secol: XIX
– un gen: romanul
– un sex: cel mai putin reprezentat in literatura, cel feminin
si sa vedem cate si ce carti gasim.”
Nu putem să uităm nici topurile de sfârşit de an. În primul rând, FilmReporter.ro ne relevă topul criticilor români cu privire la cele mai bune filme ale anului 2010: “2010 este anul lui Ceauşescu. Mai precis, al Autobiografiei pe care Andrei Ujică a conceput-o din imagini de arhivă, reconfigurând limitele şi definiţia filmului de non-ficţiune. Pelicula este singura menţionată de toţi cei opt critici români ale căror ierarhii personale sunt reunite de Filmreporter.ro – Andrei Gorzo, Andrei Creţulescu, Iulia Blaga, Lucian Maier, Anca Grădinariu, Mihai Fulger, Codruţa Creţulescu şi Florin Barbu -, în cele mai multe cazuri pe una dintre primele poziţii. Topurile se referă exclusiv la filmele care au rulat în cinematografele româneşti în 2010.
În opinia criticului Andrei Gorzo, care l-a plasat pe primul loc în topul său, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu este cel mai bun film lansat în sălile din România în anul care se încheie. Verdictul este categoric: o capodoperă. Îl secundează, în preferinţele criticii româneşti, Shutter Island al lui Martin Scorsese, menţionat de şase ori, la fel ca şi drama lui Jacques Audiard, Un prophète, sau câştigătorul Palme d’Or-ului din 2009, Das Weisse Band/ The White Ribbon/ Panglica albă, în regia lui Michael Haneke.
În cinci dintre topuri se regăseşte şi animaţia Toy Story 3, iar în patru dintre ele – The Social Network/ Reţeaua de socializare (favoritul categoric al criticii americane). Cât priveşte filmele româneşti, Marţi, după Crăciun, Felicia, înainte de toate sau Medalia de onoare ocupă primele locuri în unele dintre clasamente, pe lângă Autobiografia”.
De asemenea, MyMagicstar ne dezvăluie “Ce filme recomandă bloggerii din România de Crăciun”: “Am rugat mai mulți bloggeri și critici de film din România să ne spună ce filme recomandă ei pentru perioada Crăciunului. Iar filmul lui Richard Curtis – Love Actually – pare a fi cel mai potrivit, regăsindu-se de cinci ori în listele cu recomandări. Acesta este urmat de It’s a Wonderful Life, în regia lui Frank Capra (de patru ori) și de comedia romantică din 2006, cu Cameron Diaz, Kate Winslet și Jude Law – The Holiday, regizată de Nancy Meyers.”
Am încercat în această săptămână să mă apropii mai mult de spiritul Crăciunului şi să citesc pe blogurile literare câteva dintre articolele care au făcut referire la această sărbătoare. În afară de urările specifice de Crăciun şi sărbători fericite (pe care le-am întors şi noi pe unde a fost cazul), mi-au rămas în amintire câteva cuvinte, postări, imagini simpatice:
-Dragoş ne explică pe larg ce înseamnă Crăciunul, chiar pe 25 decembrie: “este denumirea dată sărbătorii naşterii domnului Isus Cristos, celebrată în calendarul creştin la 25 decembrie. stabilirea datei naşterii Mântuitorului şi a zilei sărbătoririi acestui eveniment au în creştinism o îndelungată şi foarte complicată istorie. cert este că biserica creştină a stabilit această dată ca să contracareze toate sărbătorile păgâne, dedicate solstiţiului de iarnă, de tipul sol invictus în mitraismul persan, ce a pătruns şi în lumea antică a europei, a saturnaliilor romane etc. nu mai puţin complicată este denumirea populară a acestei sărbători.”
-de la “Bucăţi de viaţă”, vine cel mai frumos clip de Crăciun, pentru cei care nu şi-au aranjat deja bradul:
(Jovi)
Hazoasele „surori” Marx ne aduc doua postari (prima si a doua) referitoare la „evenimentul” saptamanii trecute, petrecut in ograda Parlamentului, corolate pe deplin prin cuvintele: „Da, ne merge nu tocmai bine deocamdată, dar asta se poate schimba. Nu bombănind şi nu sărind în cap, ci păstrându-ne calmul, muncind, plătind impozite şi aşteptând să treacă criza mondială, care din fericire a început să nu mai fie chiar atât de mondială (ultimele date din Germania mă fac optimistă).”
KamikazeOnline ne-a adus cateva „noutati” de la WikiLeaks :), ca sa radem pana la capat: Scrisoarea lui Crin Antonescu catre Mos Craciun si Scrisoarea lui Dan Diaconescu catre Mos Craciun.
Continuand cautarile pe blogurile de bucuresteni, citez de pe „SimplyBucharest” ca am descoperit si eu „oameni care vor, care stiu, care cred”. Si dupa cum remarca bloggerul, „iata lucrurile bune pe care le-au făcut ceilalţi în 2010″. Si un sfat de la acelasi blogger: „Să nu mergeţi cu copiii prin zonă. O să viseze urît toată viaţa.”. Asa este, cititi si priviti.
(Delia)
Contributori: Dan, Jovi, Delia
1 comment
Multumesc cu mare intarziere pentru mentionare. Intre timp am renuntat provizoriu pe blog la literatura clasica engleza si m-am concentrat pe convertirea celei romane, caci ebooks in romana, in formate potrivite pentru ereadere, sunt inca tare putine.
De mentionat ca in feliuta aceea subtire: roman englezesc feminin sec. XIX – am gasit pe net 20 de carti !