Prin blogosfera literară (19 – 25 octombrie 2015)

Marius Chivu scrie la blogul Carturesti despre cartea lui Ian McEwan (considerat unul dintre cei mai importanti scriitori contemporani ai lumii) ‘Pe plaja Chesil’: ‘Nu e cel mai bun roman al lui McEwan (nici măcar nu este propriu-zis un roman, este o novella), dar este una dintre cărţile lui la care mă întorc frecvent (şi nu doar pentru că anumite pagini le citesc cursanţilor şi le lucrez la cursul meu de creative writing).’

Laura Gam de la ‘Raftul cu idei’ l-a descoperit pe Carlos Ruiz Zafon si marturiseste ca ii pare rau si-a ‘pierdut timpul cu alte carti nesemnificative’. Despre ‘Jocul ingerului’ ea scrie: ‘Jocul ingerului este un roman excelent, iar toata doza de mister este data de Andreas Corelli alias St. Germain. Identificarea lor este in opinie personala. Insa oricine a aflat despre St. Germain si citeste acest roman va face asocierea cu “ingerul” lui Zafon.’

Am gasit in LaPunkt un amplu interviu luat istoricei Smaranda Vultur de Cristian Pătrăşconiu: ‘CP: O parte din opera dumneavostră publică – fie ea scrisă sau altfel (de coordonare, conferinţe, grupuri de lucru) – este despre ceva, după părerea mea, destul de rar pentru România: sînteţi unul dintre oamenii care ajută memoria – culturală, istorică – să fie cît mai vie. Întîi: de ce despre trecutul recent şi, implicit despre memoria acestuia, nu sîntem aşa de harnici? De ce – cultural, oficial, instituţional – o asemenea preocupare pare mai degrabă secundară, dacă nu chiar marginală? SV: Din  punctul meu de vedere orice memorie este culturală şi are o relaţie cu istoria, nu doar trăită, ci şi scrisă. Mă refer desigur la felul în care oamenii citesc trecutul, se raportează la el şi încearcă să şi-l reprezinte. Memoria are întotdeauna o dimensiune culturală, nu doar pentru că nu putem vorbi de cultură fără transmitere sau pentru că în culturi diferite şi contexte diferite memoria poate reprezenta altceva, ci şi pentru că citim trecutul, cum spunea Maurice Halbwachs prin grile care sunt deja modelate cultural. El le spunea „cadre sociale ale memoriei”, un fel de prefabricate socio -culturale care guvernează selecţia unor fapte din trecut şi interpretarea lor. Un mit, o legendă, un simbol pot sluji drept cadre de referinţă care filtrează experienţele noastre şi le proiectează la o scară exemplară, le fac inteligibile altor membri ai aceleiaşi tradiţii culturale. Acest proces, căci despre el va fi vorba în cele ce urmează, e înscris într-o istorie şi face referinţă la ea. Cam aşa văd eu conexiunile memoriei cu istoria şi dimensiunea culturală a acesteia.’

‘Fotograful Curții Regale’ al Simonei Antonescu est o carte pe care sunt si eu foarte curios sa o citesc. A recenzat-o Ion-Valentin Ceausescu de la SemneBune: ‘Unii vor găsi cartea mult prea convențională, cu narațiuni prea realiste, prea așezate, fără prea mult dinamism, fără prea multe evenimente hard, dar mie tocmai asta mi-a plăcut cel mai mult.  Sunt atâția autori care au înfățișat viața violentă din acest secol și din altele, este nevoie și de o privire mai puțin înclinată spre social, și mai mult înspre familie sau chiar aristocrație. Nici autoarea nu neglijează partea urâtă a vieții: sărăcie, moarte, chiar a copiilor, bolile, necazurile, mizeria, dar parcă nu face așa multă paradă cu ele, ci le prezintă fix ca pe ceea ce sunt: fapte de viață, fapte normale de viață. Unii sunt mai norocoși decât alții, unii prosperă, alții mai puțin, unii au noroc de copiii mulți, alții nu, unele femei (Despina și alaiul ei de femei din diferite asociații feminine/feministe) vor revoluție, alte femei sunt foarte mulțumite cu starea de fapt, unii merg la biserică, alții nu, unii pun mai mult preț pe artă, alții de negustorie și bani și tot așa. Simona Antonescu aduce în paginile romanului o seamă de personaje diferite, dar cu o poveste la fel de demnă de interes.’

(Dan)

Andres a citit ”Nouă povestiri”, de J.D. Salinger, a fost încântată și ne povestește pe blogul său despre această carte: ”Vă recomand această carte, vă va captiva de la prima și până la ultima povestire. Iar dacă, în general, vă feriți de proza scurtă, vă garantez că aceasta este una dintre cărțile care vă vor atrage spre acest gen de lecuri. Sunt nouă povestiri care pot fi citite lejer câte una pe zi. Sunt povesiri care vă vor cuceri pe moment și vă vor bântui mai târziu. Salinger a scris despre război, despre tulburări sufletești și comportamentale, despre viața de adult și întoarcerea la copilărie.”

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi.

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-”Profesorul și menajera”, de Yoko Ogawa

-”A zecea carte cu povești din București”, de Victoria Dragu Dimitriu

-”Opere I. Poezii 1908-1920”, de Ezra Pound

–”Mozart. O viață”, de Paul Johnson

-”Șoricelul din Kitej-Grad”, de Mihai Bădică

-”Povestiri din Kolima” (vol I-II), de Varlam Șalamov

–Fragment în avanpremieră: ”Obiecte pierdute”, de Brooke Davis