Pe Hyperliteratura, Octavian Soviany ne recomandă ”21 de cărți esențiale de citit într-o viață”. Prima dintre acestea este ”O mie și una de nopți”: ”O carte al cărei farmec mă fascinează încă din copilărie. Dincolo însă de vraja călătoriilor lui Sindbad sau a lămpii lui Aladin, dincolo de lumea fabuloasă a djinilor şi efriţilor, de Bagdadul lui Harun al-Raşid şi de vicleniile Dalilei, aveam să descopăr în această culegere de poveşti arabe o filosofie a povestirii din care poţi învăţa mai mult decât din orice tratat de naratologie. De aici am aflat şi că uneori îţi poţi răscumpăra viaţa cu preţul unei poveşti. Sau că povesteşti pentru ca să nu mori. Şi am fost mereu invidios pe Şeherezada.”
Andreea Iulia Toma scrie pe Bookhub despre ”Deșertul tătarilor”, de Dino Buzzati: „Deșertul tătarilor a avut un impact puternic asupra mea, am meditat adeseori la ideile pe care mi le-a transmis. Cât de ușor ne irosim viața, așteptând să se întâmple „nu știu ce” spectaculos, lăsând să treacă pe lângă noi șansă după șansă, nutrind la o împlinire care se încăpățânează să nu se arate. Iluzie şi speranță se împletesc amețitor, subjugându-ne. De dragul lor, pierdem uneori ce am putea avea doar întinzând mâna. Cât de misterios şi crâncen pare deșertul care se întinde dincolo de fortăreață – o fortăreață peste ale cărei ziduri s-au așternut straturile timpului, îngălbenind şi umezind tencuiala. Iar el, deșertul, pare mereu la fel, cu ariditatea-i vălurită doar de razele soarelui, umbrit doar de speranțele celor ce au ales să privească nemărginirea sa, fără a putea să se sustragă din mrejele destinului.”
Wilkins Micawber scrie pe blogul său despre ”Tabloul flamand” de Arturo Perez-Reverte: ”S-ar zice că Tabloul flamand e o carte poliţistă fără multe nazuri şi care livrează ce se aşteaptă de la ea: câteva ore de lectură alertă şi nu prea dificilă, sub pretextul îmbogăţirii culturii generale. Păcat cu lungile monologuri interioare ale Juliei, banale, retorice şi în cele din urmă plicticoase, sau cu analiza psihologică destul de ieftină pe care ne-o bagă pe gât cu orice preţ autorul. Din fericire, dacă nu ştii să joci şah poţi sări peste analiza mutărilor, mergând drept la încheiere, căci una din regulile rar contrazise de lucrările de gen este că nu există elemente care să nu conveargă spre o concluzie.” De asemenea, în week-end-ul ce tocmai a trecut, blogul său a împlinit 9 ani, prilej pentru a-i ura ”La mulți ani și cât mai multe articole inspirate în viitor!”
Despre volumul colectiv ”Bucureștiul meu”, apărut la Editura Humanitas, scrie Dana Pîrvan-Jenaru pe Bookaholic: ”Din textul Ioanei Pârvulescu rămâne în minte imaginea băiatului care se joacă, nestingherit de lumea din jur, cu un porumbel și mirosul cafelei băute dimineața cu ochii îndreptați înspre Cișmigiu. Inedită este și plimbarea prin Bucureștiul sonor la care recurge scriitoarea. Un București al ciripiturilor, al bubuiturilor care răsună din apartamente, larma bulevardelor care par un aspirator amețitor, boxele performante ale automobilelor, frânturile de dialog, cearta în curtea interioară a blocului, cântecul greierilor și al broaștele, după 1 noaptea. Și mai rămâne o revelație: „Printr-un raționament cât se poate de simplu, am ajuns la concluzia că nu sunt grauri în Cișmigiu. În mai puțin de o săptămână, ar muri, cu siguranță, dintr-o acută criză de creație sau dintr-una de identitate. Periodic, mă întreb și eu cine sunt”.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?)”, de Radu Paraschivescu
-”Hesse pentru dezorientați”, de Allan Percy
-”Cu ochii-n 3,14. O antologie Dilema Veche”
-”Scrisoare către tata”, de Franz Kafka
-”365 de întrebări și răspunsuri pentru a înțelege lumea”, de Joan Sole
–Editura Nemira – 25 de ani de plăcerea lecturii și 8 cărți recomandate