Pe bookblog.ro, Raisa Stoleriu comenteaza ‘Cabalistul din Praga’ – cea mai recenta carte a lui Marek Halter – autor despre care am scris si eu aici – tradusa in romaneste. Nu am citit inca aceasta carte, dar aprecierile ei nu ma surprind: ‘Plusuri: un roman uşor de citit, fluiditate; Minusuri: un stil oarecum simplist, fără aprofundarea temelor sale; Recomandări: celor interesaţi de personaje mitologice/fantastice, pasionaţi de romanele gen Frankenstein.’
Colega care semneaza Rontziki si tine blogul Evantaiul memoriei a vizitat si ea ca si mine in sfarsitul de saptamana precedent evenimentul numit BookLand care a avut loc in Mall-ul AFI Cotroceni. Impresiile ei adunate sub sugestivul titlu ‘Book Land?! Chaos Land…’ sunt foarte asemanatoare cu ale mele.
Pe blogul sau Horia Garbea a initiat un sondaj in legatura cu cele mai citite carti ale anului 2010. Cea mai citita carte (de catre cititorii blogului) este ultima data cand am accesat pagina de casa a blogului ‘Noaptea când cineva a murit pentru tine’ a lui Bogdan Suceavă, iar pe locul al doilea se situa ‘Radacina de bucsau’ a lui O. Nimigean recenzata de mine aici nu de mult.
(Dan)
Avem nevoie de apropierea de oameni. Este necesara prezenta fizica, avem nevoie sa ne marturisim gandurile si sentimentele fata in fata, trebuie sa ne oprim odata din invazia mess-ului, SMS-ului, a convorbirilor telefonice. Dragos face o pledoarie pentru discutiile face-to-face, intr-o amintire a celui care a fost Alex Leo Serban. Un articol intitulat sugestiv „Veniti, ba, sa stam de vorba”.
Saptamana trecuta, colega noastra de blogosfera cinefila, Adina, ne-a purtat pe valurile filmului, cautandu-ne in memorie cele mai bune replici de agatat pentru un articol colectiv special. Am cautat, ne-am adus aminte si am ales (eu, replicile lui Javier Bardem din Vicky Cristina Barcelona). Partea frumoasa este ca, in aceeasi zi, am gasit la ea Apogeul, respectiv un clip facut de Mark cu alegerile noastre. Superb, va rog sa il urmariti!
„Ce se intampla cu cartea romaneasca?”, un articol-interviu pe Money.ro, despre cartea romaneasca si felul in care este ea pusa la dispozitia publicului de Editura Polirom. Silviu Lupescu, cofondatorul acestei edituri ofera amanunte interesante despre intemeierea editurii iesene, despre felul in care se descurca pe piata si despre cum promoveaza literatura romana si debutantii: „Lunar, la Polirom ajung 100 de manuscrise, dintre care doar 20–25 ajung în faza de analiză. Lectura manuscrisului (și uneori sunt suficiente primele zece pagini pentru a decide soarta manuscrisului) este urmată de trecerea lui prin grila criteriilor – al vandabilității, capacității de a fi mai ușor sau mai greu de promovat, al costurilor, previziunilor de tiraj, implicit profit, gradul de adaptare la publicul‑țintă, alinierea la strategia editurii, etc. Nici un criteriu nu este eliminatoriu, dar diferă ponderile pe care un manuscris le obține după aplicarea lor. În final, primește sau nu undă verde de la consiliul editorial pentru a fi inclus în planul editorial. De aici, manuscrisul trece prin faza de redactare (observații pe conținut și intervenții de comun acord cu autorul, verificarea informației, etc.), urmată de o etapă tehnică (tehnoredactare, corectură, tipar), în paralel cartea urmând să înceapă să fie promovată.”
Un articol din Dilema Veche din aceasta saptamana reia problematica culturii de masa in Romania: spre ce se indreapta romanii, mai citesc, mai sunt dornici de cultura sau merg pe reteta „Televizor in loc de cultura?”: „O cercetare Eurostat arată că, dintre toţi cetăţenii Uniunii Europene, românii alocă cel mic buget pentru teatru, cinema, expoziţii, concerte şi carte. Datele nu sînt neapărat surprinzătoare: într-un fel, era de aşteptat ca în ţara europeană cu PIB-ul cel mai mic cheltuielile pentru servicii şi produse culturale să fie extrem de scăzute. De altfel, statisticile arată că există un raport direct între venituri şi bugetele pe care familiile sînt dispuse să le mobilizeze pentru cultură. Irlanda, Norvegia, Finlanda, Germania, Franţa şi Marea Britanie sînt state în care oamenii chiar îşi permit să plătească pentru produse culturale, în vreme ce în ţările mai mici şi mai sărace banii pentru cultură sînt mai puţini. Însă în cazul României, datele prezentate în studiu ne conduc spre concluzii dramatice: din bugetul şi aşa mic pentru cultură, românii dau cei mai mulţi bani pentru radio şi televiziune; mai mult de jumătate din acest buget merge spre achiziţia de echipamente (radio-tv) şi abonament la programe prin cablu, şi doar 6,5% pentru achiziţia de cărţi. Acum un an, un alt studiu arăta că două treimi dintre români cumpără doar o carte pe an – o situaţie unică în Europa. Studiul mai arată că românii nu sînt dispuşi să cheltuiască nici un leu pentru bilete de intrare la muzeu (doar în Bulgaria şi Turcia s-a mai constatat aşa ceva).”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi
