Andreea Ghita scrie la www.baabel.ro despre controversata declaratie de iertare a nazistilor pe care a facut-o doamna Eva Mozes-Kor, supravietuitoare a Holocaustuui si a experientelor ‘medicale’ ale lui Mengele la Auschwitz: ‘Nu cred că iertarea naziştilor este o condiţie necesară pentru reconciliere. Împăcarea a început prin cererea de scuze publice din partea reprezentanţilor politici germani ai generaţiei a doua, un gest menit să exprime asumarea greşelilor antecesorilor. Reconcilierea a avut şi continuă să aibă loc şi la nivelul generaţiei a treia, prin studierea Holocaustului, prin acţiunile comune de păstrare a memoriei acestuia, de educare în spiritul valorilor umaniste, pentru împiedicarea revirimentului nazismului şi repetarea unei istorii înfiorătoare. Aceste acţiuni fireşti în drumul spre reconciliere sunt de aşteptat şi din partea altor aliaţi ai Germaniei naziste care au făcut doar gesturi şovăielnice şi continuă raportarea ambiguă la Holocaust, precum Ungaria şi nu numai. În situaţia actuală, de revigorare a antisemitismului şi sub chipul anti-israelismului, de ascensiune a mişcărilor neonaziste şi ridicarea unei generaţii tinere ignorante receptive faţă de astfel de mesaje, nutresc o mare admiraţie faţă de toate acţiunile derulate de Eva Mozes-Kor, pentru memoria Holocaustului şi predarea istoriei acestuia, dar simt nevoia să-mi exprim dezacordul faţă de declaraţia ei publică de a-i fi iertat pe nazişti.’
Ce bine ne face sa auzim din cand in cand cuvinte de lauda despre Romania si despre Bucuresti venind de la straini, cum sunt cele impartasite de artistul Franz Galo in interviul sau la ARTS UNITED: ‘FG. Se spune că Bucureștiul este exact așa cum era Berlinul în urmă cu vreo 25 de ani. Dacă vorbim de mediile culturale, oamenii sunt mai deschiși, împart mai ușor proiecte și experiențe, se asociază fără prea mari probleme și fără un protocol foarte greoi. Dacă mă întrebi, cred că asta are legătură, de fapt, cu câștigurile mai mici. Așa e întotdeauna – pierzi ceva, câștigi altceva. Cu cât un sistem este capabil să producă mai mulți bani, cu atât își inventează mai multe coduri de respectat. La Paris, de pildă, totul este foarte sofisticat. Începând cu stilul vestimentar, un alt loc comun care nu este o simplă poveste. Se spune că suntem capitala modei, iar acesta este un principiu imperativ în anumite medii. Trebuie să ai foarte mare grijă să fii îmbrăcat după ultimele tendințe, eventual chiar înaintea acestora. Aceasta este parte dintr-un cod, și e un cod pe care nimeni nu îndrăznește să-l ignore.’
O carte care ma asteapta de o vreme este ‘Viitorul incepe luni’ a Ioanei Parvulescu. A scris despre ea Ion-Valentin Ceausescu la SemneBune: ‘În Viitorul începe luni, Editura Humanitas, 2012, autoarea reia acțiunea la două luni de la evenimente și personajele din Viața începe vineri își contină mersul nebun prin lume. Numai că unul din personaje face o călătorie în sens invers, înspre secolul 21, cel din care călătorise Dan Crețu, jurnalistul din primul roman, care apare și acum, dar importanța lui, din nefericire, este mai mică. Dar din fericire și această carte conține destule mistere, destulă viață și cele 300 de pagini te absorb ca într-un vis. Se vede pasiunea Ionei Pârvulescu pentru secolul 19, îl știe ca pe propria-i poșetă și ce frumos intrăm noi în redacția ziarului Universul sau a rivalului său, Adevărul, și cât de pasionant ne plimbăm pe Sărindar, pe la Ateneu, prin cartiere mărginașe demult dispărute și cu ce bucurie asistăm la cine lungi, piperate cu conversații atent orchestrate, cuviincioase și purtate cu stil, urmate uneori de dans, alteori de cântat la pian sau din voce. Cât de atent țese Ioana Pârvulescu laolaltă destinele unor oameni care au trăit aievea cu cele ale unor personaje imaginare. Și chiar dacă, de dragul ficțiunii, aici oameni reali trec prin aventuri prin care nu au trecut cu adevărat, (prin unele au trecut, fiindcă autoarea reconstituie un timp real) ceva din ființa lor autentică răsuflă din paginile cărții, fiindcă autoarea i-a studiat cum trebuie și le-a dat viață, i-a scos de pe plăcuțele străzilor, din cărțile de istorie, din portretele alb-negru sau sepia și le-a zis: trăiți, umblați, iubiți, cunoașteți oameni, scrieți-vă povestea vieții prin cuvintele mele!’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”Smintiții”, de Dan Bălănescu
-”Zăpada”, de Orhan Pamuk
–”Partea dreaptă a capului”, de Dragoș Ghițulete
-”Autoimun”, de Ioana Nicolaie
–”O sută cincizeci de mii la peluze”, de Diana Iepure
–Avanpremieră editorială: ”America de peste pogrom”, de Cătălin Mihuleac
