Iulia Verbancu ne recomanda la blogul Carturesti cartea lui Robin Hobb ‘Misiunea Bufonului’, a patra carte tradusă în română din saga ‘Tărâmul Străbunilor’: ‘Când recomanzi o carte dintr-o serie deja în desfășurare, e mai greu să-i convingi pe cei care aud de ea pentru prima dată. Cumva, nu te aștepți să funcționeze argumentul: “Nu o rata, e de-abia a șaptea dintr-o serie de 14 și vor mai apărea și altele”. Personajele și-au construit o parte din viață, au trăit aventuri, iar poveștile decurg unele din altele. Cu toate astea, chiar ar fi păcat să ratați lumea lui Robin Hobb. Mulți autori importanți consideră că ea a ridicat ștacheta în literatura fantasy. Cărțile sale sunt tablouri în care peisajul ți se dezvăluie de la nivelul individului, personajele sunt vii – bine conturate chiar și atunci când nu sunt principale. Hobb știe să creeze o intimitate între cititor și personaj, intrigile sale sunt puternice dar – în același timp – ritmurile poveștii alternează precum în viața reală, oferind momente de tihnă și introspecție.’
Ion-Valentin Ceausescu scrie la SemneBune despre „Viața de poveste a lui A.J.Fikry”de Gabrielle Zevin: ‘Gabrielle Zevin nu stăpânește arta scrisului foarte bine, dar totuși are idei de povești și din când în când îi iese. În plus, cartea are destul umor încât să mă facă să continui lectura și un personaj antipatic și interesant care să dea sens cărții. Numai că autoarea se pierde prea des în clișee și nu duce nimic până la capăt într-un fel original. Știam după 20 de pagini cum va continua cartea și cum se va termina. Doar câteva lucruri mi-au dat de gândit. Mi-a plăcut în schimb faptul că autoarea a încercat cel puțin să facă romanul dinamic. De exemplu a introdus scurte subcapitole în care personajul omonim face mici recenzii ale cărților care i-au plăcut pentru fiica sa. Și literatura pe care el o citește este una de calitate. De asemenea, ironiile la adresa filmelor cu vampiri sau ale unor romane moderne sunt bine strunite. Dar cartea e din păcate inegală și mediocră, cu toate că lectura ei poate fi una plăcută. Am citit-o repede și a avut consistența unui hamburger bun de la colțul străzii: m-a săturat dar nu pentru multă vreme și nu la fel de bine precum o mâncare gătită. Ce mă enervează pe mine este faptul că sunt cărți, precum aceasta, care cu puțin mai mult efort ar fi putut fi bune, însă autorul nu și-a dat silința sau poate doar atât știe să facă.’
Paul Catalin a citit ‘Seducatoarea din Florenta’ a lui Salman Rushdie si a scris despre ea la ‘Blog de cititori’: ‘De ce mi-a fost frică nu am scăpat, adică de stilul acela indian care îmi provoacă insomnii, cu împărați, prințese, acțiune pe nu știu câte planuri și, ce să vezi!, la final toate ițele sunt descâlcite, toate se leagă și rămâi prost. Ei bine, nu rămâi chiar prost fiindcă Salman Rushdie nu e un scriitor de duzină, are talent cu carul, are un stil frumos dar totusi, pe mine unul nu m-a dat pe spate. După ce termin de citit o carte am obiceiul să mă uit în tavan preț de câteva secunde și să reflectez asupra celor citite. La finalul romanului lui Rushdie am privit spre tavan câteva secunde și, pentru că aveam o varză completă în cap, am abandonat orice tentativă de analiză.’
Am ales si eu din rafturile de la Carturesti romanul istoric al lui Andrei Cornea ”Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia” care isi asteapta acum randul pe noptiera mea. Eva Galambos a scris despre carte la Baabel: ‘Andrei Cornea spune despre cartea lui că este un roman, cu niște personaje inventate de el care nu au existat în realitate, poate cu niște întâmplări imaginate. Așa este. Dar background-ul istoric, explicația cauzelor care au dus la ani de frenezie religioasă în comunitățile europene, din Asia mică sau în Africa, analiza psihologică referitoare la atitudinea oamenilor care acceptă cu entuziasm explicațiile falsului Mesia privind necesitatea reformării iudaismului, a încălcării a unor principii, considerate sacrosante, sunt rodul unei documentări istorice, al unor cercetări profunde, a mii de pagini citite și folosite în roman. Sabbetay Zvi este produsul timpului său, condiționat de așteptările comunităților de evrei de a fi salvați, gata să accepte orice teorie care le-ar fi ușurat viața.’
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:
-”foarte foarte aproape”, de George Geacăr
–”Enșpe mii de dimineți”, de Diana Bădica
-”Return to Innocence”, de Virgil Botnaru
–”Infernul prizonierilor români în Rusia Sovietică” (vol. I și II)
-”Scurtă istorie a vieții mele”, de Stephen W. Hawking
-”Catastih de bucureștean”, de Nicolae Vătămanu
–”Two Rabbit”, de Beatrice Ogrenovici
-”Steffi. Putere publică, durere personală”, de Sue Heady
–Avanpremieră editorială: ”Pe jos de-a lungul Nilului”, de Levison Wood
–Avanpremieră editorială: ”Vara de neuitat. Plaja”, de Cesare Pavese
