La Punkt publica un interviu superb al lui Cristian Patrascanoiu cu maestrul Dan Grigore, unul dintre cei mai mari artisti ai pianului pe care am avut sansa sa-i ascult: ‘CP: Cum învață cineva despre muzică – un om care nu știe să cînte și care nu va cînta niciodată? Cum i-ați spune să încerce să învețe, mai exact? DG: Trebuie să asculte și să se lase dus de muzică. Dacă are ceva lecturi și ceva imaginație – poate chiar în ordine inversă, cu imaginația prioritară! -, lucrurile pot merge în direcția bună. Vor putea găsi în muzică, de pildă, cîte ceva din ei înșiși, cîte ceva din misterele vieții, ale lumii în care trăim.’
Prietenul meu Radu-Ilarion Munteanu (a.k.a. rim) publica pe blogul sau cronica volumului de poezie ‘Celălalt ţărm’ al lui Horia Gârbea: ‘Dincolo de fondul comun, regăsit în proză şi în piesele de teatru, poezia din acest cel mai recent volum (mă feresc, în general, de a spune ultimul, ar fi restrictiv) e cât se poate de îndepărtată cea senzitivă, simbolică (nu simbolistă, deşi e departe şi de cea simbolistă), onirică, abulică pe alocuri. Nici un strop de transă. Aproape toate poemele sunt hibrizi între ultramicronuvele şi demonstraţii geometrice. Nota bene, fără a face apel la termeni din lexicul tehnic. În locul unui caleidoscop de imagini poetice, întâlnit în proporţii diferite în oferta poetică curentă, ni se servesc istorioare. în fiecare pas e urmarea logică a celui precedent. Dar totuşi finalul e simultan surprizător şi ineluctabil. Ca în buna şi antica tradiţie a romanului poliţist clasic. Am spus că materia poetică din acest volum nu e simbolică. Dar… e plină de simboluri. Primele poeme nu sunt decât jurnalele unor călătorii iniţiatice.’
Marius Surleac scrie in mod superlativ la SemneBune despre traducerea romanului ‘Ivan Cel fara de Seaman’ de Katherine Applegate aparut la Editura Arthur: ‘Reușesc într-un final să îmi pun ordine în gânduri și să scriu despre Ivan Cel fără de Seamăn – o carte despre semeni (unii mai diferiți decât alții); o carte despre viață, așa cum este ea (cu bune și rele), o carte pe care o recomand din toată inima pentru că oricine o citește are multe de învățat din ea. Extraordinarul (pentru că, într-adevăr, cam despre asta e vorba) stă de fapt în genele fiecăruia, însă problema e că doar visăm la înfăptuirea sa – chiar de conștientizăm, chiar dacă nu. Aici intervine autoarea volumului mai sus menționat, Katherine Applegate, și pune la dispoziția cititorului o capodoperă (de altfel premiată în 2013 cu cea mai înaltă distincție din literatura pentru copii din Statele Unite, și anume premiul Newbery Medal) care are scopul de a schimba ceva în fiecare din noi, de a ne face poate mai buni.’
Adriana Gionea scrie la PostModern despre traducerea romanului ‘Fata cu fragi’ al lui Lisa Stromme aparuta in colectia ‘Raftul Denisei’ a Editurii Humanitas: ‘Fata cu fragi este un roman de care se vor ataşa pasionaţii de artă, mai ales cei astraşi de stranietatea expresionismului scandinav, reprezentat de iconicul Munch, al cărui tabloul celebru – Strigătul – a fost adulat, respins, parodiat, dar niciodată trecut cu vederea, chiar şi după ce progresiştii ce au vrut să răstoarne idolii au ridicat din ce în ce mai mult glasul împotriva trecutului. Dar nu vei avea parte de un roman apropiat de o biografie, nici de picanteriile unei explorări fruste a vieţii sale erotice reale. Scriitoarea Lisa Strømme alege să celebreaze altfel pictura unui artist vizionar, care a şocat, a provocat şi a inspirat cum puţini alţii au reuşit în epoca lor. Alege să arate nu ascunzişurile din lumea interioară a lui Munch, ce ar fi devenit o enigmă pentru însuşi Freud, ci modul în care lumea celorlalţi, speriaţi, dar şi atraşi de el, se lasă modelată de viziunea lui tulburătoare asupra naturii, emoţiilor, spaţiului citadin, însingurării, sexualităţii şi corpului feminin.’
(Dan)
De curând, la Editura Polirom, a apărut cartea lui Andrei Crăciun, ”Aleea Zorilor”. Destul de neconvențională, se pare, de vreme ce s-a anunțat că este scrisă într-o singură frază. Despre această carte, un interviu neconvențional cu autorul pe ZiarulMetropolis.ro, al lui Dan Boicea: ”Te întreb ce este cartea aceasta „Aleea Zorilor”, iar eu îți răspund că este o carte pe care am purtat-o în inimă în ultimii zece ani, dar nu îmi găseam niciodată răgazul să o scriu, ea nu este un roman-fluviu, ceea ce nu înseamnă că nu aveam nevoie de multă liniște înainte să mă așez la masa mea de scris, care de altfel nu este întru totul o masă de scris, căci ea se află într-o ceainărie, iar ultimul deceniu din viața mea a fost și el obsedant, și nu-mi găseam orele liniștite, așa că o amânam și o amânam și o amânam, până când anul trecut sau acum doi ani, nici nu mai știu, am citit Lecții de dans pentru vârstnici și avansați de domnul nostru Bohumil Hrabal, și am înțeles că acela este ritmul pe care îl căutam, căci, de fapt, dincolo de timp, nu aveam nici ritmul pe care mi-l doream, și după ce am găsit acest ritm, care este însuși ritmul respirației, am scris cartea aceasta deodată și tot deodată se și citește ea, căci este într-o singură frază, iar prin toamnă am publicat un fragment în revista „Iocan” și m-au bucurat oamenii care au vrut să citească mai mult și mai mult din această copilărie imaginară a mea, căci asta este „Aleea Zorilor”, o copilărie deopotrivă recuperată și imaginară…”
Constantin Piștea scrie pe blogul său despre cartea ”Cu ultima suflare”, de Paul Kalanithi, apărută la Editura Nemira la finalul anului trecut: ”Cu ultima suflare” are o intensitate neobişnuită. Este tulburătoare, pentru că te loveşte cu pasiunea incredibilă a unui doctor, cu visuri măreţe, cu o chemare clară către meseria de neurochirurg, dar şi cu nedreptatea unei boli care parcă trage la sorţi. Este de făcut cadou atât celor sănătoşi, care au impresia că nu se vor îmbolnăvi niciodată, cât şi celor din spitale. Dar mai ales medicilor, care vor găsi aici un exemplu în ce priveşte dedicarea.”
Tot despre o carte de la Nemira, ”În spatele blocului”, de Mara Wagner și lansarea acesteia, scrie Dana Dumitru pe blogul Bookish Style. Iată ce răspunde scriitoarea Ștefania Mihalache la o întrebare pusă în cadrul lansării: ”Aș recomanda cartea tuturor celor din generația noastră (n.b. Ștefania Mihalache este născută în anul 1978) pentru eventualele tendințe nostalgice, cât și pentru împăcarea cu trecutul. Celor tineri le-aș recomanda-o pentru a-și face o idee despre acele vremuri. În acest sens, îmi aduc aminte de o discuție pe care am avut-o cu Marius Chivu acum câțiva ani la un festival de literatură și el mi-a vorbit de un proiect imaginar inedit ce ar prinde cu siguranță. Cum ar fi dacă am lua un bloc comunist și am închiria apartamentele în regim hotelier celor care vor să experimenteze pe propria piele anii comunismului? Cu frigul aferent, apă caldă după program, câteva ore de televizor pe zi și o băcănie la parter unde ar putea să stea la coadă atunci când „bagă” ceva? Pentru mine asta reprezintă În spatele blocului, hotelul lui Marius Chivu.”
Eram curios ce cărți citește de plăcere Valeriu Gherghel și care este motivul. Cartea aleasă de el este ”Piatră filosofală”, de Marguerite Yourcenar, despre care scrie: ”Citesc / recitesc acest roman de plăcere. Cuprinde un amestec de meditație și aventură, exact ce aștept de la un roman, cînd citesc fără să fiu obligat de nimic, doar din plăcere. Constat (și nu mă mir) că plăcerea este cel mai important îndemn de a citi. Din datorie, străbat bineînțeles alte cărți. Problema e alta: îmi place o carte care nu este negreșit o capodoperă. Mă întreb dacă o atare plăcere este legitimă și-mi răspund, încă o dată, că nu există plăceri nobile și plăceri ignobile, plăcerea este întotdeauna de un singur fel. Ea nu depinde numai de ceea ce citesc, depinde mai cu seamă de trecutul meu, de sinele meu, de memoria mea, în fine, de o experiență care s-a format demult, în vremea în care gustam îndeosebi aventurile și intriga cunoașterii. Nimic mai pasionant decît un om foarte curios…”
(Jovi)
Contributori: Dan, Jovi.
Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această perioadă:
-”Omul și clima”, de Lucian Boia
-”Prin deșert spre libertate. Fuga mea din Coreea de Nord”, de Eunsun Kim
-”Ikigai. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită”
-”Jurnal scoțian”, de Ioan-Florin Florescu
–Ce-am învățat despre literatură de pe Goodreads.com (III): Critica noastră literară
