„Umbra mamei”, de Nikola Scott
Editura Humanitas Fiction, Colecţia Raftul Denisei, Bucureşti, 2024
Traducere din engleză şi note de Carmen Paţac
De-a lungul timpului, viaţa de familie s-a impus ca „protagonistă” în numeroase pledoarii care, aflate într-o deplină armonie cu diversele orientări de natură socială şi culturală, au susţinut, printre altele, că fiecare dintre noi suntem o parte dintr-o celulă de bază a societăţii. În miezul ei, am primit viaţă, iar mai apoi ni s-au pus la îndemână daruri şi lecţii ziditoare, menite a ne creşte cât mai frumos şi mai înalt, ca făuritori de alte celule. Şi aşa se face că, sub ochii noştri, multe dintre poveştile născute şi ţesute în taina familiei s-au transformat adesea în subiecte rafinate şi provocatoare care, minuţios consemnate în paginile romanelor, invită cititorul să pătrundă într-un colţ din spatele unei oarecare scene, la rândul ei desprinsă din universul aparent inert al unei case. Deloc întâmplător, tocmai aceste ziduri străjuite de uşi şi ferestre se pot dezvălui drept demne purtătoare ale unor fapte care, aflate sub straja unui destin implacabil ne demonstrează că viaţa se cuprinde într-o corolă de bucurii senine şi aşteptări, dublate de tot atâtea inevitabile dezamăgiri şi suferinţe.
La fel ca în oricare alt basm, paşii prin lumea cea de dincolo de ochii minţii şi ai inimii ni se vor împleti cu trei voci puternice, din spatele cărora trei femei se dezvăluie deopotrivă drept mesagere ale dragostei şi luptătoare îndârjite cu toate durerile, dezamăgirile, minciunile şi trădările care le umbresc călătoriile prin viaţă. Rând pe rând, mâinile firave ale mamelor se vor împleti cu cele mai tinere ale unor fiice pornite la rândul lor în căutarea unui timp care, mai înainte de a-şi vesti puterea vindecătoare, îşi va juca fără pic de greşeală rolul ingrat de martor la răsturnarea totală a vieţii guvernate de norul greu şi nesfârşit al traumei.
De dincolo de firele de nisip rămase inerte prin clepsidre, destinul crunt îşi spune povestea, vrând parcă să sfideze nemuritoarea şi răvăşitoarea cavalcadă a amintirilor plăsmuite la umbra unei corole de priviri reci, gânduri, vinovăţii şi dureri în faţa cărora spiritul rămas captiv caută cu înverşunare drumul spre casă. Iar atunci când acesta din urmă începe a se întrezări, Speranţa pătrunde, la rândul ei, în arenă, asemenea unei alte prietene încântătoare şi surprinzătoare şi care, în nestatornicia ei, nu pregetă să ne conecteze minţile înceţoşate la o reţea de fire luminoase. Sub straja lor blândă, totul începe să reprindă viaţă şi sens, în vreme ce un glas evadat dintre umbrele trecutului îţi va îngădui să înţelegi că, deşi atunci când spui cuiva drag „la revedere” e ca o moarte în miniatură, din acest sâmbure de întuneric oribil şi tare va răsări, la vremea rânduită, o nouă lumină, pentru a ne călăuzi spre un tărâm magic. Privit odată prin lentila unei iubiri deopotrivă strălucitoare şi pline de suferinţă, acesta va recăpăta culoare, în ritm cu fiecare tresărire de gând şi de cuvânt care, ieşite la suprafaţă din oceanul de secunde, se prind cu străşnicie în hora nesfârşită a timpului scrijelit cu slove de viaţă şi de moarte. Iar atunci când spiritul extenuat se va fi întors în cochilie, drumul îi va fi din nou presărat cu petalele roşii, roz şi albe ale acelor trandafiri ieşiţi în cale pentru a-şi revendica ordinea impusă de mâna omului şi a-şi declara victoria în faţa vremurilor pe cât de irepetabile pe atât de bogate în semne aducătoare de linişte.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Libris.ro/Cărturești.ro.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://www.amazon.com/, https://www.facebook.com/humanitas.fiction.)
