Parfumul, de Patrick Süskind

”Parfumul”, de Patrick Süskind

Editura Humanitas Fiction, Colecţia ”Raftul Denisei”, Bucureşti, 2012
Traducere din germană de Grete Tartler

”Pe vremea de care vorbim, în oraşe domnea o duhoare pentru noi, modernii, de neînchipuit. Străzile trăsneau a gunoi şi bălegar, curţile dosnice a urină, casele scărilor a lemn putrezit şi murdărie de şobolan, bucătăriile a varză stricată şi seu; încăperile neaerisite duhneau a praf mucegăit, dormitoarele a cearşafuri unsuroase, a paturi de puf umed şi a mirozna înţepător-dulceagă din oalele de noapte. Din cămine trăsnea pucioasa, din tăbăcării duhneau leşiile corozive, din căsăpii sângele scurs. Oamenii puţeau a sudoare şi haine nespălate; gura le duhnea a dinţi stricaţi, stomacurile a zeamă de ceapă, iar corpurile, când nu mai erau prea tineri, a brânză veche, lapte acru şi bube. Duhneau râurile, pieţele, bisericile, duhnea pe sub poduri sau în palate.”

Auzisem de ceva vreme de filmul ”Perfume: The Story of a Murderer”, avându-i în rolurile principale pe Ben Wishaw, Alan Rickman și Dustin Hoffman și știam că are la bază romanul lui Patrick Süskind. Nu am văzut filmul, dar o voi face de îndată, dar mă bucur că am așteptat să citesc întâi superbul roman despre care voi vorbi în cele ce urmează.

Suntem în Franța mijlocului de secol al XVIII-lea, într-o atmosferă de nerespirat, descrisă de autor încă de la începutul romanului, în cuvintele citate în deschiderea prezentei recenzii. Nimic nu mirosea prea frumos, totul duhnea și ne este greu acum, când parcă totul miroase mai seducător sau orice miros mai puternic și dezgustător poate fi îndepărtat prin folosirea unui săpun, unui detergent sau chiar a unui parfum. De altfel, în acea perioadă, parfumeriile împânzeau orașele Franței, Italiei, etc., dar obiectele care se comercializau nu erau destinate decât păturii superioare a societății, dar aveau rareori o adevărată calitate olfactivă, care să merite să fie numit cu adevărat… parfum.

În această atmosferă mirositoare, într-o Franță aflată încă în calea molimelor și a tâlhăriilor la drumul mare, cu mulți ani înainte de Marea Revoluție, s-a născut Jean-Baptiste Grenouille. Viața lui va fi mereu la limita dintre fantezie și realitate, fiindu-i destinată o soartă extrem de complexă și de întortocheată, datorită unui har pe care oamenii nu îl cunosc, dar de care el își dă seama foarte repede: este posesorul unui simț olfactiv extraordinar, aproape imposibil, care detecta orice miros de la mare depărtare, îl împarte în diferitele mirosuri componente, este capabil să facă totul cu ochii închiși (ca un nevăzător, dar de sute de ori mai corect), fapt care îi influențează orice acțiune. Dar mai este ceva, la fel de hotărâtor: el însuși, corpul său, nu miroase în niciun fel, nici a piele de om, nici a transpirație, pur și simplu nu există. Din aceste motive, viața lui se centralizează în jurul a două hotărâri esențiale: va deveni un parfumier de renume, capabil să distileze cele mai alese parfumul și va realiza unul propriu, supraomenesc, cu trăsături definitorii, care să îl distingă de marea masă a oamenilor.

Construcția romanului se împarte în trei perioade importante: Parisul și ucenicia în ale parfumului, claustrarea temporară și depărtarea de oameni, întoarcerea în lume în Grasse, oraș în sud-estul Franței, considerat și azi capitala mondială a parfumurilor. Fiecare perioadă are propriile semnificații în mintea personajului principal, în fiecare dintre acestea face descoperiri importante cu privire la propria persoană, cu privire la oamenii care-l înconjoară și cu privire la calea de urmat în privința construcției parfumului perfect. Pe când se afla în Paris, descoperă că singurul parfum perfect nu este dat de flori, nu este determinat prin mirosirea mirodeniilor sau prin ”reducția” obiectelor neînsuflețite (cum ar fi încercările sale de a obține parfum din sticlă sau din piatră), ci de corpurile omenești pure ale fecioarelor adolescentine: ”În acea noapte, baraca sa îi păru un palat, priciul de scânduri, un pat ceresc. Nu ştiuse până atunci în viaţă ce e fericirea. Cel mult avusese, foarte rar, stări când era amorf-mulţumit. Acum însă vibra de fericire, de atâta încântare nici nu putea să adoarmă. I se părea că s-a născut a doua oară, ba nu a doua, ci prima oară, fiindcă până atunci vegetase doar animalic, într-o cu totul nebuloasă cunoaştere de sine. Începând cu ziua aceea, i se păru că ştie în fine cine era: şi anume nu altceva decât un geniu; şi că viaţa sa avea un sens, un ţel şi o mai înaltă menire: anume nici mai mult, nici mai puţin decât acela de-a revoluţiona lumea miresmelor; că doar el, singurul pe lume, ar fi avut la îndemână toate mijloacele: şi anume un nas extraordinar, o memorie fenomenală şi, ce era mai important, pecetluitorul parfum al copilei din Rue des Marais, cel care cuprindea într-un chip vrăjit formula oricărei mari miresme, a oricărui parfum: gingăşie, forţă, durată, varietate şi o înspăimântătoare, irezistibilă frumuseţe.”

Numai că, pentru el, pe lângă mirosul esențial al parfumului, culegerea acestuia înseamnă și moarte: fata sfârșește sugrumată de Jean-Baptiste, aproape incapabil să gândească cum poate păstra acest parfum numai pentru el: „Că la începutul acestei splendori se aflase o crimă, lucrul îl lăsa, dacă era într-adevăr conştient de el, cu totul nepăsător. De-acum şi încetase să-şi amintească imaginea, chipul, corpul copilei din Rue des Marais. Dar păstrase, îşi însuşise ce avusese ea mai bun: principiului miresmei sale.”

Jean-Baptiste Grenouille este un personaj contradictoriu și greu de înțeles, fiind extrem de complex, deși nu pare nici foarte inteligent și nici nu aparține unei epoci în care se puteau afirma spirite precum al lui. Prima etapă a devenirii sale, cea de la Paris, sub oblăduirea maestrului Baldini (care era un excelent afacerist, dar un parfumier fără talent), se concentrează pe două elemente esențiale: dobândirea unui certificat de calfă, o întreprindere greoaie în acele timpuri, și cunoașterea minuțioasă a meșteșugului de parfumier, a practicilor prin care erau produse materiile aromante, prin care erau izolate, concentrate, conservate, etc.: ”Fiindcă, într-adevăr, Grenouille avea cel mai bun nas din lume, atât analitic, cât şi vizionar, dar nu avea încă ştiinţa de a stăpâni, la modul real, mirosurile.”

Ciudată este a doua perioadă a evoluției sale: o retragere în munți, departe de oameni și de duhoarea acestora, departe de orice formă de civilizație, timp în care locuiește timp de șapte ani într-o grotă de stânci, hrănindu-se doar cu mușchi, rădăcini sau animale dezgustătoare, preocupat doar de fericirea de a fi singur. Despărțindu-se de această auto-claustrare, în a treia perioadă a vieții lui Grenouille, acesta reintră în mijlocul oamenilor tocmai în Grasse, acolo unde parfumeriile erau pe fiecare drum, întâlnind fericirea, muncind pentru descoperirea elixirului fundamental. Primul pas, realizarea unui parfum care să îl individualizeze ca om, îl face extrem de fericit: „Izbutise, datorită geniului său, să imite cu cele mai precare mijloace mirosul omenesc; şi încă de la prima încercare nimerise atât de bine, că se lăsau păcăliţi chiar şi copiii. Ştia însă că poate mai mult. Va crea nu un iz omenesc, ci suprauman, o mireasmă angelică, atât de indescriptibil izbutită şi dătătoare de viaţă, încât să rămână vrăjit oricine-o miroase, văzându-se silit să-l iubească din toată inima pe el, pe Grenouille, purtătorul.”

Dacă nu ați fost convinși de cele de mai sus, vă spun că finalul este esențial: transformarea unui roman ficțional cu tentă polițistă într-o fantezie psihologică dictează ritmul finalului, iar ilustrarea în plan literar a unor senzații olfactive este foarte reușită și, probabil, neîntrecută. Chiar dacă voi viziona și filmul după lectura acestei cărți, nu îmi pot imagina cum regizorul va reuși să înfățișeze niște mirosuri într-un film realizat cu mijloace clasice (nu 3D, 6D, etc., nici animație) și voi bifa încă o linie pe axa ”cartea bate filmul”.

Mi-a plăcut neașteptat de mult ”Parfumul” lui Patrick Süskind, mai ales că are o mireasmă ce mi-a adus aminte de Umberto Eco (în ”Numele trandafirului”).

Puteți cumpăra cartea acum, de pe site-ul Editurii Humanitas Fiction.