„Wuhan. Jurnal dintr-un oraș în carantină”, de Fang Fang
Editura Polirom, Iași, 2020
Traducere: Cosmin Nedelcu
„Tehnologia poate fi uneori la fel de ticăloasă ca un virus contagios”
Anul 2020 a scuturat din temelii certitudinea noastră comună că avem supremația rasei și că nimic nu ne mai poate pune în pericol. Vechile epidemii păreau demult apuse, iar grijile noastre cotidiene se rezumau la a ne satisface plăcerile și nevoile hedoniste: a călători, a merge prin restaurante în care să ne încântăm papilele gustative, a face lungi vizite de curtoazie cu îmbrățișări călduroase. 20 ianuarie 2020 este, pe bună dreptate, momentul când a erupt un vulcan informațional, o bombă cu ceas care se făcea tot mai auzită dinspre meleagurile chineze. Își face apariția pe arenă un nou virus, imprevizibil și instabil, care lovește în punctele noastre slabe: comorbidități și boli cronice, breșe imunitare. Acest nou virus este de fapt parte dintr-o familie imensă, cea a coronavirușilor, și este intitulat Covid -19.
Și iată că lumea noastră este definitiv dată peste cap. suntem bulversați și încercăm să înțelegem de unde a apărut această molimă, devenită încet, dar sigur, un motiv de mare îngrijorare. Primul punct din epica sa apariție este poziționat în orașul Wuhan, provincia Hubei. Un oraș mare, o metropolă veritabilă cade pradă în mâinile unui virus, care se pare că s-a răspândit pornind de la o piață cu produse exotice, dar totuși aceste origini rămân incerte.
Dacă până nu demult, informațiile despre Covid-19 apăreau doar ca analize științifice și date reci, laconice, mare mi-a fost mirarea să-mi cadă în mâini volumul „Wuhan. Jurnal dintr-un oraș în carantină” de Fang Fang. Autoarea este scriitoare, jurnalistă și scenaristă, care s-a născut în 1955 anume în Wuhan, loc pe care-l numește „de suflet”, loc pe care îl percepe ca pe un adevărat „Acasă”. Prinsă între pereții casei, închisă într-o carantină a disperării, aceasta începe să ducă un jurnal, un memento dacă vreți al evenimentelor. Șaizeci de însemnări scrise laconic, dar cu multă empatie, care reflectă, de facto, trăirile umane ale persoanelor care printre primele s-au lovit frontal de o amenințare invizibilă.
Citindu-i jurnalul, care apropo nu se dorește a fi o mărturie obiectivă, ci mai degrabă un soi de reflecție asupra fenomenelor pe care le observă autoarea, descoperim un Wuhan demistificat de răul pe care ni l-a tot spus mass media mondială. Fiecare însemnare poate fi privită ca un eseu, ca un fel de narațiune asupra omeniei, fricii în forma sa pură, disperării, curajului. Fang Fang transmite prin aceste mici capsule literare câte o porție amară de realitate, spunând cititorilor despre implicațiile acestei pandemii pentru un oraș asediat de un virus, într-o țară profund socialistă.
Nedumerirea și furia acesteia față de autoritățile care au ascuns adevărul, maniera tranșantă cu care condamnă cenzura (apropo, acest jurnal a fost publicat online, pe Sina Weibo, o platformă chineză de comunicare și de blogosferă) – toate se îmbină într-un soi de dramă socială povestită pe un toi sincer, nedisimulat.
Fang Fang este o revelație în materie literară, deoarece narațiunea sa este calmă, matură, impregnată cu emoțiile unei comunități. Practic, acest jurnal de pandemie este un soi de discurs natural, firesc pentru o comunitate care se ciocnește de un dușman imbatabil. Fără pretenții științifice, clar, cursiv și empatic – iată câteva cuvinte cheie care descriu perfect experiența acestei lecturi.
Puteți cumpăra cartea: Libris.ro.
(Sursă fotografie autor: Financial Times)
