„Bilili”, de Andrei Crăciun
Editura Paralela 45, Colecția Prima dragoste, Pitești, 2022
„Dragostea, dragostea adevărată vreau să spun, are forța asta, care te subjugă, e o tiranie, n-ai cum să scapi, nu există scăpare, nu ai unde să te ascunzi, deși unii naivi încearcă.” (pag. 20, Panait)
Panait Istrati este unul dintre scriitorii pe care Andrei Crăciun îi simte cei mai aproape de sufletul său, dovadă că, prin „Bilili”, el revine la această temă predilectă și îi consacră lui Panait Istrati încă un volum, în cadrul Colecției „Prima dragoste”. Dar cine este Bilili? Un personaj despre care se știu prea puține, o femeie frumoasă pe care Panait Istrati a cunoscut-o la Geneva și de care aceasta s-a îndrăgostit iremediabil. El a fost prima ei dragoste și dragostea pentru care a suferit cel mai mult.
Dar Bilili este doar unul dintre personajele care populează acest minunat roman atipic al lui Andrei Crăciun: în jurul lui Panait Istrati, gravitează foarte multe persoane, cărora scriitorul român contemporan le dă voce pentru a exprima ceea ce gândesc despre complexul și controversatul autor cu origini grecești (tatăl său era născut în insula Kefalonia). Așadar, Andrei Crăciun își construiește cartea pe mai multe straturi și subtraturi, pe mai multe voci, care preiau treptat ritmul povestirii, fie că e vorba despre Anna, fosta lui soție, despre mama sa, despre Panait însuși, ba chiar despre autor care își aduce aminte despre prima amintire cu Panait, despre prima dragoste și despre orașul provincial de la marginea pădurii.
„Și mai vezi tu, Panait, și eu sunt la fel de naiv și încă mai cred că în om se află totuși o scânteie care poate să devină lumină, dar pentru asta trebuie să își deschizi toți nasturii inimii și, poate, să asculți vântul și marea și zborul cocorilor.” (pag. 34, Autorul)
Dragoste? Da, este la tot pasul aici, fie că vorbim de relația dintre Bilili și Panait sau de relația dintre acesta din urmă și fosta soție, Anna, fie despre relațiile pasagere ale lui Istrati cu diferitele femei care i-au împânzit viața. Un mare aventurier, în ciuda unei vieți mai degrabă sărace, el recunoaște deseori că nu poate iubi o singură femeie, ci este destinat lumii întregi.
Dar nu este vorba doar despre iubirea dintre femei și bărbați în acest roman, ci și despre dragostea pentru artă, pentru literatură, pentru creația artistică. Ba și despre dragostea de frumos, dragostea de viață și despre simplitatea vieții. Cum să privim altfel această succesiune de vorbe de duh ale lui Panait Istrati din conversația avută cu Nikos Kazantzakis, într-o perioadă unul dintre prietenii săi apropiați:
„Știi, bre, ce contează? Marea, soarele, cerul albastru, femeia, prietenii, libertatea, dreptatea și adevărul. Putem trăi doar cu ierburi, măsline, pești, lămâi și vin, bre, Niko!” (pag. 115, Nikos)
„Bilili” este un roman profund, abil construit, prin care-l recuperăm din nou, măcar parțial, pe Panait Istrati, un autor atât de discutat și apreciat și atât de puțin citit. Ce carte frumoasă a scris Andrei Crăciun, probabil cea mai reușită de până acum, cel puțin din punctul meu de vedere, din cadrul proiectului „Prima dragoste”!
Puteți cumpăra cartea: Editura Paralela 45.
(Sursă fotografie autor: pagina de Facebook a acestuia)
