„Vitrina cu șarlatani”, de Radu Paraschivescu
Editura Humanitas, București, 2020
Vitrina cu șarlatani se axează pe disecția obiceiului multora de-a crede ce li se spune şi li se arată fără să analizeze informațiile primite. Un borcănel plin cu un lichid miraculos, o posibilitate de îmbogăţire urgentă, o conspiraţie menită să ne facă robii unei puteri malefice, o carte doldora de aberaţii prezentate drept adevăruri ştiinţifice. Fluviul credulităţii are trei afluenţi: sărăcia, boala şi disperarea. În România există teren ferm pentru toate dintre cele trei, așa că Radu Paraschivescu nu a avut dificultăți în a găsi exemple elocvente de credulitate dusă la extrem. Din păcate, buna informare pierde teren în faţa deznădejdii, a spaimei și deși nu toate persoanele și personajele prezentate în carte sunt şarlatani, majoritatea profită de naivitatea altora.
”«Vitrina cu şarlatani» este o carte în patru capitole, despre câteva forme ale imposturii, ale bunului plac şi ale primejdiilor pe care le atrage după sine impostura. (…) Politicienii, cum am spus, nu apar, dar anumiţi oameni, cărora le place să aibă păreri despre cărţi necitite, au stabilit deja nu numai că este o carte despre politicieni, dar că este o carte comandată sau scrisă după dictare de la Palatul Cotroceni. Prin asta am fost şi încadrat politic, mi s-a şi pus ştampila de, nu ştiu, de ‘argat al lui Klaus Iohannis’, dar, repet, e foarte simplu să-ţi dai cu părerea pe chestiuni pe care nu le stăpâneşti, pentru că nu există altă amendă, altă pedeapsă decât prăbuşirea în ridicol, ceea ce, până la urmă, e mai mult decât nimic.” (Radu Paraschivescu)
Dacă unul încearcă să convingă lumea că dacii i-au învăţat latină pe romani, altul susţine că plata cu cardul te face ostaticul tehnologic al lui Bill Gates. Unul crede că virusul SARS-COV 2 dispare după o gură de ţuică, altul îi neagă existenţa. Unul înfiinţează o academie de slăbit, altul ştie că festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Londra conţine indicii la vederea cărora secta care ne controlează pe toţi primeşte undă verde să pună gheara pe planetă. Unul acreditează teza că Isus s-a născut în Ardeal, altul exaltă virtuţile curative ale argilei albastre.
”Prin urmare, lipsa de onestitate și reaua credință sunt comune șarlatanului și impostorului. Li se alătură, în cele mai multe cazuri, intenția lucrativă. Șarlatanul și impostorul nu lucrează de amorul artei. Prioritatea lor nu e să divulge candoarea semenilor, ci să profite de pe urma ei. Dacă șarlatanul de bâlci voia mai degrabă să te distreze decât să te lase fără parale, cel de azi urmărește în primul rând să-ți vâre mâna în buzunar.” (pg. 79)
Cele patru capitole: Vivat Academia, La curtea regelui Detox, Dragi tovarăși și pretini, O, sole pandemio tratează probleme diferite, toate însă legate de viața în România contemporană. Prima parte face multe referiri la isteria legată de crearea celei mai bune versiuni a fiecăruia dintre noi, wellness și strategii dintre cele mai elucubrante de dezvoltare personală. A doua analiză are în vedere detoxifierea, devenită o nouă modă și principală preocupare mai ales a celor care nu au niciun fel de idee despre ce înseamnă de fapt.
Daci tovarăși și pretini este conceput ca un studiu despre dezinformarea cu pretenții de informare, iar ultima parte, O sole pandemio este centrată pe situația creată în timpul pandemiei și a întregii situații care s-a creat pe perioada acesteia.
”Confreria șarlatanilor seamănă, dintr-un punct de vedere, cu Statul Islamic: nu are un teritoriu al ei, granițe și monedă oficială. E o structură care își schimbă conturul și își păstrează menirea: atentatele la buzunarele credulilor. cu sau fără Detox, care joacă rolulnou-venitului cu potențial de vedetă, confreria funcționează de peste două decenii și speculează educația precară, boala și deznădejdea.” (pg. 133)
Vitrina cu şarlatani este un îndemn la informarea corectă, la apelul la logică și argumente.
Exemplele savuroase, umorul și ironia completează tabloul diverselor mici sau mari șarlatanii, și fie că vorbește despre detoxifiere, nemurire karmică, diplanuri diabolice, taberele de masculinitate Theos sau virtuţile curative ale argilei albastre, Radu Paraschivescu demonstrează că acești impostori nu numai că atentează la buzunarele credulilor, dar reușesc să le creeze o dependență nesănătoasă față de practici care nu au nicio bază științifică și care pot fi ușor demontate la o minimă analiză făcută cu resurse extrem de puține.
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: humanitas.ro, revistatango.ro)
