”Operațiunea Sweet Tooth”, de Ian McEwan
Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2014
Traducere din limba engleză și note de Dan Croitoru
Acestea sunt rândurile unei cititoare împătimite ce și-a părăsit pentru mult prea mult timp pasiunea. Precum eroina lui McEwan, Serena Frome, am fost într-o călătorie ce mi-a întărit credința că, similar protagonistei, citeam ca să nu trebuiască să gândesc. Și, similar Serenei, eram ușor de mulțumit. Nu stăteam să-mi bat capul cu idei și fraze meșteșugite, așa că săream peste splendide descrieri de atmosferă, peisaje sau interioare. Voiam personaje credibile, care să-mi stârnească îndeajuns curiozitatea încât să le urmăresc destinul. În general, căutam eroi care se îndrăgosteau ori sufereau deziluzii în amor, însă nu mă deranja dacă mai aveau și alte preocupări. Știu că sună vulgar, dar îmi plăcea când cineva spunea „Vrei să te căsătorești cu mine”? La final. Aceasta este protagonista noastră, eroina ce se bazează pe premisa că toată lumea trebuia să știe doar atât cât era cazul ca să fie fericită, și care părea a nu fi fericită tocmai pentru că știa prea multe!
Ian McEwan, autorul romanului ce a stat la baza aclamatului film Atonement (2007) cu Keira Knightley și James McAvoy în rolurile principale, ne introduce în lumea spionajului englezesc a anilor 1970, în lumea MI5- ului, în plin Război Rece, în penuria și demoralizarea ce puseseră stăpânire pe Anglia acelor ani, sfâșiată de un război civil cu Irlanda pe de o parte, și luptându-se cu un război invizibil cu comuniștii despre care se credea că trăiesc într-o lume perfectă, pe de altă parte. În acest context, MI5 încerca să lupte pe toate fronturile contra blocului comunist și, în același timp, să câștige respectul sau măcar să se afle pe aceeași linie cu agențiile americane de spionaj, precum și cu omologul pe plan extern, MI6. Într-o lume în care bărbații domină, iar sexul feminin își găsește locul poate doar datorită mișcărilor din Mai 1968, Serena, o fată de episcop, crescută sub auspiciile anglicanismului, se vede aruncată în mrejele spionajului datorită…iubirii. O fată care, precum descrierea pe care și-o face ea însăși ca personaj narator, pare superficială într-o primă fază. O fată frumoasă, prea frumoasă pentru mediul obscur al MI5, despre care realizăm în scurt timp că preocuparea ei cea mai stringentă este aceeași de a-și găsi marea dragoste și deci împlinirea. Nu e superficialitate, ci e pur și simplu dorința arzătoare a fiecărui individ de a iubi și de a fi iubit, vis a fi concretizat printr-o întrebare cheie și un răspuns banal. Prinsă în mrejele iubirii, Serena întâlnește un bărbat carismatic ce o inițiază și o pregătește pentru a intra în rândurile spionajului, pentru ca apoi să o părăsească la începutul unei cariere despre care nu știa sigur dacă și-o dorea.
Persoană simplă, cu principii liberale până la un anumit punct, cu o inteligență peste medie și cu o frumusețe acaparatoare, Serena devine în scurt timp un instrument de manipulare a Serviciilor Secrete Britanice, când este trimisă să-l recruteze pe un tânăr scriitor, Tom Haley, în ideea de a influența zona culturală și de a o folosi drept front de luptă contra influențelor comuniste. Ce se întâmplă când Serena se îndrăgostește de povestirile scriitorului și chiar de autorul acestora? Sau mai degrabă: până unde este acceptată minciuna și duplicitatea într-o relație de dragoste? Sau, și mai bine, rezistă o poveste de dragoste minciunii? McEwan încearcă să răspundă acestor întrebări folosind contextul spionajului într-o perioadă agitată, în continuă modificare și modernizare.
Autorul pare să împrumute puțin din lumea lui Ian Fleming, în special din una din nuvelele sale Spionul care m-a iubit (1962), încercând să refacă misterul anilor în vogă ai spionajului, dar eșuând, după părerea mea, din cauza atribuirii vocii naratorului personajului feminin care, oricât de ofertant și încântător ar fi, pare ezitant în propria-i construcție. Probabil această constatare reiese și din cauza faptului că personajul ni se oferă și se prezintă în fața cititorului, păstrându-și totuși cotloanele minții departe de ochii noștri. Așa cum e și normal de fapt, în realitate, când o persoană vorbește despre ea însăși! Dar, într-un roman, sinceritatea personajului sau oferirea de situații diferite care să permită analizarea și descoperirea personalității acestuia, este esențială. Oricât de mult mi-ar plăcea Serena, simt, din postura de cititor, că nu am toate datele problemei și că povestea, din dorința de a ataca cât mai multe subiecte, nu a reușit să aprofundeze niciunul în mod special.
În ciuda acestui neajuns, povestea este una atractivă, căci ce agent secret nu atrage muritorii de rând, ce trăiesc cu gândul la o cât de mică aventură, departe de cotidian și de viața anostă, plină de griji și calcule și planuri? Referințele către autori consacrați, precum și utilizarea unui limbaj modern, concis și cursiv, sunt punctele forte ale operei, transformând romanul într-o lectură plăcută și inspirată pentru iubitorii Angliei și ai lumii spionajului. Totuși, romanul nu propagă ideea de spion încrezător și încrezut, departe de orice îndoieli și mustrări de conștiință. Contrar percepției deja înrădăcinate despre spionaj și a filmelor ce creează în continuare eroi de necombătut, cartea de față arată latura umană a unui spion, gândurile, rătăcirile și dezamăgirile acestuia, combinate cu o dorință aprigă de a scăpa de vidul oferit de singurătate.
Nu în ultimul rând, Operațiunea Sweet Tooth este o carte despre cărți și despre puterea și influența acestora asupra sufletelor ce tânjesc după o oarecare libertate a sufletului, un roman ce amintește publicului rolul pe care cultura și scriitorii l-au jucat de-a lungul veacurilor în construirea lumii și a culturii. O carte ce aduce față-n față scriitorul și cititorul, cei doi actori ce dau viață unei cărți și care nu pot trăi unul fără de altul oricât de mult și-ar dori!
1 comment