„Omul muzical. O istorie a vieţii pe pământ”, de Michael Spitzer
Editura Nemira, Colecţia Orion, Bucureşti, 2022
Traducere din limba engleză de Carmen Strungaru şi Andrei Pogăciaş
Muzica este o lege morală. Ea dă suflet Universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos. (Platon)
Nu de puţine ori, atunci când străbatem neobosiţi freamătele lumii, o ascultăm, o fredonăm sau poate chiar ne îngăduim să devenim demni mesageri ai ei. Căci de nicăieri şi de peste tot, sunetele ne ies în cale, surprinzându-ne, fascinându-ne, înseninându-ne şi călăuzindu-ne printre lumini şi umbre, printre culori şi vise, printre legende şi adevăruri. Şi rând pe rând, fiecare dintre noi devine protragonistul şi poate chiar creatorul propriei poveşti de dragoste care transformă fiecare ritm al inimii şi vibraţie a gândurilor într-un sunet purtător de viaţă.
Din tainele lui se naşte, încă din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, omul menit să devină, pe lângă un „animal raţional” un spirit muzical, al cărui destin îşi află nebănuite ecouri printre muzicile care, mai tăcute sau mai penetrante, mai blânde sau mai îndrăzneţe au străjuit curgerile deopotrivă line şi zgomotoase ale timpurilor.
La început, sunetele muzicii au fost cele care i-au redat omului şansa de a-şi ostoi mistuitorul dor după Paradisul pierdut, pentru ca mai târziu, tot ele să prindă viaţă într-un cânt misterios, veşnic purtător de iubire, de speranţă şi de recunoştinţă. Iar pe măsură ce firul nevăzut dintre spiritul amorţit şi nesfârşita paletă de ritmuri şi vibraţii primordiale a reieşit la lumină, muzicile au devenit la rându-le, personaje desprinse, parcă, din cufărul poveştilor.
Ca orice alt super-erou care nu se dezminte de la regulile acelui joc plăsmuit odată pentru a nu se sfârşi niciodată, ele par să sfideze zborurile neobosite ale acelor fire de nisip care, blocate între zidurile clepsidrelor reci, poartă o luptă grea cu zgomotele timpurilor. Rând pe rând, sunetele lor ajung să se facă auzite din orice colţ înzestrat cu viaţă, traversând neobosite secolele, continentele, ţările, oraşele, străzile, oceanele, parcurile, teatrele, ecranele şi difuzoarele, pentru ca în final să îşi regăsească sălaş primitor în casele minţilor şi inimilor noastre.
Şi fie de te va îndemna să te alături celor care, puţin mai devreme, i-au devenit fideli admiratori sau chiar iscusiţi creatori, muzica cea de dincolo de scrierile îngălbenite sau poate chiar şterse de ireparabilul zbor al timpului, îşi va redezvălui puterea de a lumina, a vindeca, a bucura, a reconecta coloanele vertebrale care leagă minţile de spirite, deschizând pentru totdeauna calea către întregul şi nebănuitul plan al călătoriei noastre prin această lume:
Fiecare aspect al vieţii noastre este întreţesut cu muzica. (…) Prin muzică sunt reunite cunoaşterea, sentimentul şi comportamentul în fiecare etapă a vieţii umane. (…) Muzica este în lifturi, în aeroporturi, la televizor, în filme şi în jocurile video, (…) în urechi, efectiv oriunde mergem sau stăm. (…) Muzica are o capacitate magică de ne imita gesturile, intonaţiile şi emoţiile. (…) Folosim muzica să ne închinăm şi să umplem lipsa lui Dumnezeu în lumea noastră seculară. (…) Cufundaţi în istorie, înotăm într-o mare a timpului. (…) Ai grijă de muzică la fel cum ai grijă de o persoană iubită, şi asta tocmai pentru că timpul este atât de preţios. Ai grijă de ea, pentru că muzica este umană (pp. 19, 22, 23, 24, 448 şi 453).
Puteți cumpăra cartea: Editura Nemira/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Surse imagini: https://www.libris.ro/, https://www.bigissuenorth.com/, https://blog.nemira.ro/)
