”Oamenii. Scurtă istorie despre cum am stricat totul”, de Tom Phillips
Editura Trei, București, 2019
Traducere din engleză de Corina-Mihaela Tudose și Alexandra Fusoi
Motto: ”Este oare posibil ca – indiferent de opiniile personale sau de convingerile politice – la un moment dat, în ultima vreme, să vă fi uitat în jur la cum arată lumea și să vă întrebați în sinea voastră: ”La dracu’, dar ce-am făcut cu lumea noastră?” (pag. 10)
Tom Phillips este jurnalist și umorist. Sub aceste auspicii ar trebui să privim și volumul său, apărut în 2018, despre omenire și multiplele sale defecte. Pe de o parte, investigația sa are multe componente jurnalistice, documentându-se foarte bine despre evenimente mai mult sau mai puțin știute. Pe de altă parte, nu există nici măcar o pagină care să nu conțină elemente pline de umor, care să aducă zâmbetul pe buze cititorilor și pe bună dreptate. Desigur, ca orice jurnalist, Tom Phillips exagerează de multe ori, accentuează defectele omenirii și multele acțiuni nesăbuite pe care aceasta le-a întreprins și care au cauzat catastrofe sau multe pierderi omenești.
Volumul său este, în mare măsură, construit cronologic, în ceea ce privește etapele esențiale prin care a trecut omenirea, de la apariția Homo sapiens până la evoluția tehnologică a zilelor noastre, trecând prin dezvoltarea societății, apariția aristocrației și a democrației, etapele războinice, colonialismul din secolele trecute și diplomația prezentului. Fiecare etapă este esențială și este punctată de autor cu multe exemple ale erorilor, voite sau nu, aparținând oamenilor, care au destabilizat, temporar sau definitiv, lumea în care trăim.
Este o modalitate inedită pentru a redescoperi lucruri pe care le uitasem sau pe care le lăsasem în spate, în memoria inconștientă, fără să mai revenim asupra lor. Câteva exemple de astfel de catastrofe, pe care ar trebui să ni le reamintim și să le conștientizăm: Marea Aral, de fapt un lac enorm, a fost asanată într-o proporție mare din cauza unor capricii sovietice, oameni care considerau că devierea râurilor care o alimentau – Amu-Daria și Sîrdaria – în folosul agriculturii nu vor avea niciun efect; catastrofa din Golful Porcilor, o dezorganizare și un lanț de erori tipic americane; drama localnicilor din Insula Paștelui, care au defrișat insula pentru a construi acele statui gigantice și au determinat astfel dispariția unui imperiu care cucerise o mare parte a Oceanului Pacific. Când au venit europenii, erau deja dispăruți ca mare civilizație, dar au existat mereu tâmpiți care au pus acest lucru pe seama extratereștrilor, după cum spune Tom Phillips cu umorul caracteristic:
”Probabil că extratereștrii au făcut asta” este o soluție remarcabil de populară și evident extrem de rațională pentru paradoxul populațiilor de culoare care construiesc lucruri pe care albii nu-și pot imagina că le-ar fi putut construi. (pag. 60)
În plus, volumul este un bun prilej de a cunoaște lucruri pe care nu le-am fi aflat altfel, fără a ne provoca dureri de cap, ci cu bună dispoziție, lucru pe care îl realizează doar cărțile bune de popularizare a științei. Informațiile despre Războiul Găleții – acea confruntare din 1325 dintre Modena și Bologna cauzată de o găleată furată, în care au murit aproximativ 2.000 de oameni –, despre războiul de 38 de minute dintre Anglia și Zanzibar, despre un nou element chimic – poliapa (da, ”a existat” așa ceva!) sau despre razele N, despre tentativa de întemeiere a Imperiului scoțian sunt toate inedite sau măcar inedite pentru marea majoritate a cititorilor. De aceea, cu atât mai interesante. Am lăsat la final, lecția cu încercarea de invadare a Cadizului de către Anglia, ratată pentru englezii avea prea puțină mâncare și băutură ca provizii, așa că au dat iama în depozitele de vin și înfrângerea a fost iminentă:
”Pățaniile englezilor la Cadiz apar adesea pe listele cu cele mai mari eșecuri militare din istorie – dar, ca să fim complet cinstiți, dacă nu iei în considerare partea cu execuțiile, sună de fapt destul de grozav. Este vacanța clasică: vii, nu mănânci suficient, te îmbeți, faci scandal și îți pierzi pe parcurs câțiva dintre camarazi. Dacă în loc să plecăm la război am trimite cu regularitate în țara celorlalți grupuri numeroase de oameni să le bea vinul și să se plimbe fără țintă prin orașele lor, atunci lumea ar fi probabil un loc mult, mult mai fericit. Acum, că am pus pe hârtie, îmi dau seama că, în esență, asta e UE.” (pag. 134-135)
Așa cum spuneam, există și destul exagerări în spusele lui Tom Phillips, în același mod în care o carte de sorginte ateistă ”descoperă” doar lucrurile cu care creștinismul se face de rușine. Și aici omenirea este doar ”defectă”, iar multiplele lucruri bune descoperite sunt lăsate undeva la colț, punându-se accentul pe erorile acesteia. Dincolo de asta, rămân însă multe realități și multe victime ca urmare a greșelilor săvârșite de umanitate, unele voite, altele inconștiente. Per ansamblu, volumul lui Tom Phillips este agreabil, distractiv și informativ.
Puteți cumpăra cartea: Editura Trei/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: Edituratrei.ro, Tomphillips.co.uk)
