”Acolo unde cântă racii”, de Delia Owens
Editura Pandora M, București, 2019
Traducere din engleză de Bogdan Perdivară
Tot săpând în ultimul timp pe site-urile ce se ocupă de literatură străină, am descoperit câte ceva despre acest roman cu o ascensiune incredibilă în 2019: autoarea sa, Delia Owens, este la prima carte de ficțiune, deci o debutantă târzie de beletristrică (născută în 1949), deși a publicat mai multe cărți despre natură, memorii despre perioada petrecută cu soțul ei în Africa; este cea mai vândută carte în America în primele 6 luni ale anului 2019 (peste 900.000 de exemplare), ajungând zilele acestea la peste 1 milion de cărți vândute; se pare că boom-ul de vânzări a venit ca urmare a recomandării făcute de renumita actriță Reese Witherspoon la Clubul său de carte.
Romanul a fost tradus de curând și la noi, la Editura Trei, și pot spune de la început că vâlva stârnită de acesta este destul de îndreptățită, pentru că, în ciuda prezentării, a cuvintelor pompoase și a titlului de ”bestseller”, nu ne aflăm în fața unei povești de dragoste tipice sau a unei povești romanțioase care să-ți stârnească doar lacrimile, ci romanul este valoros datorită scriiturii de calitate, a planurilor multiple și a descrierii unor tipare care nu sunt și nu par obișnuite.
Locul de desfășurare a acțiunii este o baltă, o mlaștină, un teritoriu încă în sălbăticie la granița dintre pământ și mare, în sudul Statelor Unite. ”Cimitirul Atlanticului” se află unde în Carolina de Nord și era atins prea puțin de civilizație după cel de-al doilea război mondial. Existau acolo un orășel, Barkley Cove, un ”oraș al coloraților”, respectiv al oamenilor de culoare neintegrați în viața societății ”albe”, și câteva locuințe pierdute prin lagune și culoare ale mlaștinii. Această lume era populată de oameni foarte diferiți, dar majoritatea de origini aflate la marginea legalității, oameni care s-au ascuns sau s-au săturat de lume:
”Câteodată, atunci când nu era toropit de băutură, Jake visa să termine școala și să clădească o viață mai bună pentru toți, însă umbra tranșeei îi cuprindea îndată mintea. Cândva sigur pe el și țanțoș, nu-l mai putea îndura pe omul care devenise, așa că mai lua câte-o înghițitură din clondirul cu rachiu. Iar să se amestece cu bătăușii, bețivii și renegații mlaștinii era, pentru Jake, cel mai ușor lucru pe care-l făcuse vreodată.” (pag. 121-122)
În acest cadru splendid, demn de transpus și pe marile ecrane, Delia Owens excelează (merituoasă absolventă de biologie, a studiat toată viața animalele din Africa), ”Acolo unde cântă racii” fiind un roman cu o puternică latură științifică. Natura este înfățișată în toată splendoarea sa, personajele sunt pasionate de fauna și flora graniței dintre pământ și mare, păsările populează întregul roman și, spre final, când încep să ajungă antreprenorii în zonă, care doresc defrișare, construire de hoteluri și parcuri de distracții, există o latură ecologică, pentru că oamenii locului, cei simpli sau cei cu studii universitare, se împotrivesc tendinței de dereglare a naturii, de invadare a acesteia.
Într-o poveste care pendulează permanent între trecut și prezent, între anii de imediat de după război și anul 1969, principalul resort al romanului pare a fi o investigație polițistă, și anume descoperirea celui care l-a omorât pe Chase Andrews la Foișorul de Foc părăsit. Cum principalul suspect devine repede Fata Mlaștinii, Kya Clark, o fată aparent sălbatică, lipsită de educație și deloc sociabilă, este necesar să ne întoarcem în urmă, să o cunoaștem mai bine, să vedem felul în care a trăit și a evoluat, să descoperim resorturile din spatele acțiunilor ei, inclusiv, dacă este cazul, a motivelor pentru care a comis o crimă.
Ceea ce descoperim ne taie în multe momente respirația, asta deși romanul nu este deloc o poveste siropoasă. Deși ai uneori lacrimi în ochi, pentru că personajul principal naște multă empatie: Kya este o supraviețuitoare, o fată a cărei viață pare să fi început cu momentul în care rămâne singură împreună cu tatăl alcoolic, fiind părăsită de toată familia, mamă și frați. În mijlocul mlaștinii, alături de un tată care este adeseori inconștient sau plecat, învață treptat să supraviețuiască, dar și să respingă ființele umane, singura ei liniște fiind adusă de pescărușii pe care îi hrănește, de fluturii pe care îi colecționează, de midiile pe care le culegea pentru a le vinde. Este singuratică și așa va rămâne toată viața, pentru că fiecare întâlnire cu oamenii îi destrămau încă o parte din bruma de încredere anterioară:
”Se străduia să evite plaja și să rămână în mlaștină, căutând cuiburi de păsări și pene. Să stea la loc sigur și să hrănească pescărușii cu crupe. Viața o făcuse expertă în înghesuirea simțămintelor în spații de depozitare limitate. Însă singurătatea are o busolă a ei. Așa că se duse în căutarea lui, pe plajă, și-n următoarea zi. Și în ziua de după.” (pag. 164)
”Dacă cineva înțelegea singurătatea, atunci aceea era luna. Întoarsă la ciclurile previzibile ale mormolocilor și la baletul licuricilor, Kya se adânci și mai mult în lumea sălbăticiei, cea lipsită de cuvinte. Natura părea singura piatră pe care apele n-o puteau purta la vale.” (pag. 228)
Paradoxal, iubirea este prezentă mereu în viața ei, deși rareori o conștientizează, rareori merită să fie trăită și experimentată până la capăt. Deznădejdea și singurătatea ei se acutizează, pentru că toată lumea o părăsește chiar când părea că se ivește fericirea, iar ea trebuie să o ia de la capăt, adică să se închidă în sine, alături de o carte, de câteva ilustrații și de natura din jur.
”Și, undeva în sinea ei, Kya se temea ca nu cumva să fie și ea o cochilie de pe plajă, o curiozitate pe care-o învârți o dată în mâini și o lepezi la loc pe nisip. Dar se plimbă mai departe. Dăduse o șansă iubirii; acum nu mai voia decât să umple spațiile goale. Să-și domolească singurătatea și să-și ușureze inima.” (pag. 173)
Desigur, sunt multe alte planuri pe care trebuie să le urmărim, cum ar fi investigația polițistă sau procesul propriu-zis (court drama, în multe părți ale romanului). Dar ”Acolo unde cântă racii” este, în primul rând, o poveste despre supraviețuire și simplitate, este despre bunătatea nemărginită a unor oameni și despre discriminarea răutăcioasă, pe varii criterii, a altora. Cea mai vândută carte a Americii din anul acesta este neașteptat de bună.
