„Big in Japan”, de Cosmin Leucuța
Editura Paralela 45, Colecția Prima Dragoste, Pitești, 2024
„Big in Japan”, de Cosmin Leucuța, ne propune un fel de young adult în care urmărim parcursul unei tinere din România care se confruntă cam cu toate problemele cu care se poate confrunta un adolescent român la ora actuală. O carte în care asul din mânecă pare să fie sensibilitatea, acțiunea fiind mai mult un pretext pentru finalul care oferă sens întregului roman.
Nu de mult am ascultat o recenzie a romanului în care era amendată cumva lipsa de spectacol, lipsa unei acțiuni care să se remarce prin excepționalitatea evenimentelor. Referitor la asta aș vrea doar să spun că proza lui Cosmin Leucuța se remarcă atât printr-o poveste pe care eu am găsit-o captivantă tocmai prin contrastele pe care se structurează succesiunea întâmplărilor, cât și prin modul în care este structurată succesiunea momentelor cheie ale acțiunii. Doar citind până la final romanul poți înțelege adevăratul mesaj al scriitorului. Avem cotidianul care se frânge prin trei mari evenimente, unul este divorțul părinților Alexandrei, al doilea și al treilea o privesc direct pe protagonistă, pe care din dorința de a mă feri să dau spoilere las cititorii să le descopere. Ce întregește și face ca romanul să fie remarcabil este modul în care se demonstrează că viața se repară de la sine.
Maturitatea și imaturitatea personajului principal sunt cele două mari coordonate pe baza cărora este construit parcursul acestuia. De apreciat cum scriitorul reușește să își construiască argumentul cu privire la faptul că orice eveniment sau orice gest se umple de semnificație în funcție de cum le percepem noi. Până la întâmplarea de la petrecerea unde Alexandra are parte de o scenă traumatizantă, nimic din ce face nu pare deosebit. Finalul în care ea și prietenul ei ascultă Big in Japan, liniștea și cerul – pe care până atunci ea nu îl mai admirase, devin simboluri ale fericirii și ale iubirii vieții. Chiar dacă vorbim despre o proză destul de scurtă caracterul personajului principal este bine trasat și printr-o minuțiozitate a explorării stărilor emoționale ale acestuia.
Alexandra este o adolescentă care provine dintr-o familie disfuncțională. Cosmin Leucuța reînvie o temă universală, aceea a căutării sinelui într-o lume adesea impredictibilă, în care este mult mai la îndemână să trăim în forma noastră inautentică. Prin faptul că ea „moștenește” de la tatăl ei o anumită neîncredere și dezamăgire privitoare la oameni, îi sunt inoculate și dorința de a căuta autenticul, dar și nevoia de conexiune cu ceilalți.
În orice caz unul dintre marile merite al autorului este că aduce în prim-plan o protagonistă cu care cititorii pot rezona cu ușurință: Alexandra are 17 ani și este prinsă într-un vârtej de relații funcționale și nu prea, mai ales cu tatăl ei, care a ales înaintea ei și a mamei ei o altă femeie și, mai apoi, o altă familie. Acesta este punctul de plecare al unei transformări esențiale pentru Alexandra, care ajunge să se caute și să se definească prin dorința de validare din partea unei figuri paterne.
Așadar, în centrul romanului se regăsește o fată aparent obișnuită care se află într-un moment de răscruce, într-o perioadă a vieții în care se simte singură și neînțeleasă. O poveste ca toate celelalte poate, dar ceea ce o face memorabilă este faptul că ea întrupează adolescența multora dintre noi. Adolescența este și perioada de descoperire și de disonanță între dorințele și idealurile noastre și realitatea ce ne înconjoară. Dacă în primă fază pare doar o tânără cu conflicte interne, pe parcursul romanului ea trece printr-o transformare determinată de experiențele trăite și de relațiile care o modelează. Similar cu personajul Lenei din „Viața mincinoasă a adulților” al Elenei Ferrante, Alexandra explorează atât propria identitate, cât și complexitatea relațiilor cu cei din jur. Ambele romane pun în evidență, pe lângă maturizarea personajelor, și pericolele și capcanele în care pot cădea tinerii adulți în drumul lor spre autocunoaștere.
Din punct de vedere structural și stilistic, „Big in Japan” se aseamănă cu „Viața mincinoasă a adulților”, în sensul că ambele romane sunt un fel de „căutare de sine” în plin tumult emoțional și familial. Leucuța, asemenea lui Ferrante, are o capacitate rară de a construi personaje autentice și complexe, cu care cititorul poate să empatizeze cu ușurință. Ambii autori par a fi extrem de atenți la nuanțele vieții interioare ale personajelor, surprinzând momentele în care sunt la limita vulnerabilității și în același timp la apogeul unei schimbări fundamentale. Asemănarea este evidentă și în felul în care ambele romane explorează adolescența ca pe o perioadă de contradicții, în care fiecare pas spre maturitate vine cu o anumită formă de durere și descoperire dureroasă a limitelor propriilor vise.
În comparație cu „Big in Japan” de Cosmin Leucuța, unde autorul explorează mai mult dimensiunile sociale și psihologice ale personajului principal, Elena Ferrante în „Viața mincinoasă a adulților” pune mai mult accent pe acțiunea propriu-zisă și pe trăirile intense ale protagonistei. Scriitoarea de origine italiană explorează cu minuțiozitate ceea ce suportă personajul, modul în care se schimbă în funcție de ce adevăruri dureroase descoperă despre familie, identitatea umană și relațiile interumane. Astfel, narativul lui Ferrante se centrează pe transformările emoționale și confruntările interioare ale personajului, iar acțiunea devine vehiculul prin care sunt dezvăluite greutățile vieții de adult.
Romanul „Big in Japan” de Cosmin Leucuța se remarcă printr-o tematică actuală care trage greu în talgere, explorează complexitatea relațiilor familiale și impactul acestora asupra dezvoltării personale. Scriitorul român aduce în prim-plan tema familiei disfuncționale în contextul unei adolescenței.
Alexandra experimentează ruperea legăturilor definitorii și dorința de a găsi sens și validare într-o lume care pare să îi întoarcă spatele. Explorarea identității se află sub semnul unei relații disfuncționale cu tatăl ei (tema centrală a romanului). Un subiect pe care autorul îl abordează cu o delicatețe aparte, explorând nu doar conflictele interne ale personajelor, cât și impactul acestora asupra maturizării. „Big in Japan” nu este doar o poveste despre autonoaștere, ci și o explorare a legăturii dintre trecutul familial și evoluția fiecărei persoane într-o lume violentă.
Un alt aspect de menționat privitor la structura romanului ar fi opțiunea de a face ca acțiunea să se închege între dialoguri, de parcă am citi mai mult o piesă de teatru și nu o proză. Puțin obositor la început, am reușit să găsesc ritmul digerabil cu trecerea paginilor. Structura se pliază pe semnificația titlului ales pentru roman. „Big in Japan” are legătură cu piesa omonimă a formației Alphaville, care devine un simbol al contradicției fundamentale din viața protagonistei. Într-un fel am putea crede că titlul reflectă ideea unui succes de neînțeles. Această temă se regăsește și în viața Alexandrei, care se află într-o căutare constantă de validare și succes într-un context care este adesea indiferent sau chiar ostil. „Big in Japan” devine astfel un simbol al efortului de a găsi sens într-o lume care pare să-ți întoarcă spatele și în același timp o căutare de autenticitate într-un univers violent, de nepătruns.
În ceea ce privește stilul, Leucuța joacă o carte a sensibilității, iar asta într-o manieră aparte, scriitura sa captează acea fragilitate și totuși putere specifice adolescenței. Perioada adolescenței este caracterizată printr-o intensitate crescândă a modului în care trăim lucrurile. Fiecare sentiment, fiecare frustrare sau realizare capătă proporții mari. Personajele sunt adesea atrase într-un fel de joc care se bazează pe o pendulare continuă între durere și eliberare, vindecare. Sensibilitatea se află într-un permanent dialog cu griul cotidian, cu micile dureri ale existenței, cu relațiile care sunt mai degrabă o sursă de frustrare decât de confort emoțional. Leucuța nu doar că surprinde complexitatea emoțională a adolescenței, dar și acea sensibilitate a individului care trăiește într-o lume aparent indiferentă.
„Big in Japan” de Cosmin Leucuța este o proză cinstită, nu cred că are ceva foarte evident prin care să se remarce pentru cititorii aflați în căutare de inedit, dar, mă credeți sau nu, am găsit povestea aceasta captivantă, emoționantă și într-o oarecare măsură reconfortantă prin simplitate. Poate o simplitate aparentă pentru că autorul surprinde toate contradicțiile și greutățile vârstei adolescenței și ale relațiilor familiale disfuncționale. Cred că cititorul dedat lecturii prozei scrise autorii români contemporani pot fi cu ușurință cuceriți de către personajul principal, Alexandra. Construit prin dialog și prin atenția față de emoțiile resimțite, fiind un caracter cu care adolescenții din noi pot să rezoneze. Cosmin Leucuța trasează cu finețe vulnerabilitatea și durerile specifice adolescenței care duc către descoperirea. Descrie modul în care fiecare reușește să își găsească locul într-o lume care nu a fost niciodată ușor de înțeles.
