”O nouă istorie a serviciilor secrete sovietice”, de Jonathan Haslam
Editura Polirom, Colecția Historia, Iași, 2016
Traducere din limba engleză de Ioana Aneci
Volumul scris de Jonathan Haslam, profesor de istorie la Princeton, abordează pe larg istoria spionajului sovietic, aducând cititorului numeroase informații noi și interesante. Tocmai multitudinea de personaje și operațiuni prezentate în carte se dovedește a constitui și un neajuns al acesteia, întrucât tinde să îngreuneze lectura.
Serviciile secrete sovietice au fost extrem de active și au reușit numeroase operațiuni, infiltrări și recrutări spectaculoase, descrise cu lux de amănunte în cartea profesorului Haslam. „Serviciile de informații sunt sfinte pentru noi, o chestiune de idealuri” a afirmat cândva Stalin. Cum pot fi serviciile secrete sfinte? Utile, eficiente, pragmatice – da. Dar sfinte? Și totuși, cartea lui Haslam relevă că în perioada stalinistă idealurile și ideologia au jucat rolul principal și în materie de spionaj…
Ulterior, începând cu perioada lui Hrușciov, s-a recurs preponderent la amenințări și bani. Era și greu să mai fie recrutați occidentali apelând la rațiuni ideologice, „De departe cel mai mare prejudiciu adus serviciilor l-a reprezentat senzaționala denunțarea lui Stalin de către Hrușciov la al XX-lea Congres al Partidului pe 25 februarie 1956. Cum majoritatea covârșitoare a agenților străini nu lucrau pentru bani, ci din credința oarbă în în cauza comunistă, care deja se împletea cu amintirea glorioasă a lui Stalin, discursul lui Hrușciov, susținut în cadrul unei ședințe închise, a zdruncinat credința multora când a fost citit ulterior în celulele de partid. Nici măcar vestea notoriului pact Ribentropp-Molotov nu provocase atâta tulburare în rândul mișcării comuniste internaționale”.
De parcă n-ar fi fost suficient, intervenția militară în Cehoslovacia, efectuată în anul 1968, a constituit un eveniment care a redus și mai mult posibilitatea recrutărilor din rațiuni ideologice… „Şocul invadării şi ocupării Pragăi a diminuat foarte mult şansele ca în Occident să se mai facă recrutări bazate pe ideologie, mai ales în rândul celor educaţi, precum studenţii. Pierderea dramatică a inocenţei nu putea fi revocată. Mai rău, au început să apară nemulţumiri, situaţie care s-a cronicizat atunci când, după temerile şi speranţele stârnite de Hruşciov, Uniunea Sovietică a fost cuprinsă de o inerţie accentuată şi de o corupţie generalizată la fiecare nivel al societăţii, în ultimii ani ai conducerii lui Leonid Brejnev. Oricât de disciplinate ar fi fost, serviciile de informaţii nu au putut evita complet consecinţele”.
Este absolut șocant modul în care puterea sovietică și-a subminat adesea proprii spioni, care erau, în unele cazuri, extrem de performanți. Neîncrederea maladivă în agenții serviciilor secrete care intrau în contact, prin natura profesiei și a misiunilor încredințate, cu lumea occidentală, a făcut ca multe informații utile obținute de aceștia să nu fie valorificate. Prea numeroasele restructurări birocratice, dar și dramatice, ale structurilor de securitate, au restrâns, la rândul lor, eficacitatea acestora. În privința utilizării tehnologiei avansate în scopuri de spionaj, Uniunea Sovietică nu a excelat, fiind depășită net de americani la acest capitol.
După o descriere amplă a spionajului din vremea Războiului Rece, autorul tratează în finalul cărții și perioada mai recentă, când entitatea statală pe care serviciile secrete sovietice au slujit-o s-a dezintegrat. Statul-succesor a ajuns însă, până la urmă, să fie în bună măsură acaparat de structuri provenite din astfel de instituții, imperialismul dezbrăcat de mantaua ideologiei comuniste care a devenit evident în ultimii ani fiind promovat în special de reprezentanți ai acestui mediu.
