O călătorie istorică: ”Berezina. Pe urmele lui Napoleon într-o motocicletă cu ataș”, de Sylvain Tesson

”Berezina. Pe urmele lui Napoleon într-o motocicletă cu ataș”, de Sylvain Tesson
Editura Polirom, Colecția Hexagon. Cartea de călătorie, Iași, 2020
Traducerea de Nicolae Constantinescu

”Ca să le conduci [motocicletele Ural], e nevoie de obișnuință, să nu cotești prea repede la dreapta ca să nu ridici atașul și să corectezi permanent devierea spre stânga. Și mai e nevoie să fii înzestrat cu viață interioară, căci motocicleta Ural este lentă și Rusia e fără sfârșit. De 20 de ani cumpărăm aceste mașinării, împins de un amestec de fascinație și masochism. De fapt, mi-ar plăcea să mor la bordul uneia.” (pag. 30-31)

Sylvain Tesson este pasionat de călătorii exotice sau, mai bine spus, nebunești, așa că o călătorie de la Moscova până la Paris, pe motocicleta cu ataș nu pare ceva neobișnuit, chiar dacă este făcută în toiul iernii. Suntem în 2012, lumea s-a mărit și granițele devin volatile, așa că încercarea lor poate fi catalogată, la prima vedere, chiar banală. Numai că nu este chiar așa, după cum o dovedește și volumul său, care este o reconstituire, foarte bine documentată, a retragerii dureroase a lui Napolean din Rusia anului 1812.

Așadar, împreună cu patru prieteni, doi francezi și doi ruși, Sylvain Tesson urmărește aproape cu strictețe drumul dezastruos al marii armate a lui Napoleon, după înfrângerea pigmentată cu foamete de sub zidurile Moscovei părăsite de ruși. În 1812, condițiile erau foarte dure, iar genialul războinic Napoleon a suferit prima înfrângere a carierei sale, care l-a condus și la finalul acesteia câțiva ani mai târziu. Retragerea sa, care a durat aproape două luni, a venit pe traseul Moscova-Smolensk-Berezina-Augustow-Varșovia-Paris și a însemnat moartea a peste jumătate din luptătorii săi, uciși de atacuri răzlețe, de foamete, de frigul necruțător din câmpiile rusești, de deciziile neinspirate ale principalilor conducători.

Unul din locurile cheie ale acestei retrageri a fost Berezina, care dă și titlul cărții, numele unui râu afluent al Niprului, aflat acum în Belarus, care a fost traversat de către trupele napoloniene între 25-29 noiembrie 1812, dar sub un atac prelungit al rușilor. Înfrângerea trupelor franceze a fost evidentă (peste 30.000 de morți sau prizonieri), dar 50.000 de oameni au trecut pe cealaltă parte a râului, având speranțe de a reuși să ajungă în majoritatea lor acasă. Nu toți au reușit, desigur, dar expresia ”ca la Berezina” a devenit clasică:

”Dacă ne-am conforma realității concrete a faptelor, expresia ”e ca la Berezina” ar fi trebuit să însemne ”am scăpat ca prin urechile acului, băieți, ne-a trecut glonțul pe la ureche, am suferit o pierdere mare, dar viața merge mai departe și la naiba cu regina Angliei!” (pag. 119)

Tesson și prietenii săi francezi au studiat istoria epocii și mărturiile principalilor supraviețuitori din rândul armatelor franceze și rusești și pleacă, în iarna anului 2012, pe aceeași rută, oprindu-se în locurile cheie, în preajma râurilor și a monumentelor construite peste decenii, pentru a-și imagina felul în care au arătat cu adevărat lucrurile acum două sute de ani. În economia cărții, totuși, prezentul contează prea puțin, autorul concentrându-se pe istoria locurilor și a evnimentelor. În plimbarea sa plină de istorie prin Rusia, Belarus, Germania și Franța, Sylvain Tesson ne dezvăluie și mici informații inedite despre lumea modernă, mai cu seamă cea din Rusia, pe care o consideră (nu textual, dar aproape) un adevărat paradis terestru:

”Eu îi frecventam pe ruși de la puciul ratat al lui Ghenadi Ianaiev din august 1991. Nu mi se păruseră niciodată frământați de îngrijorare, machiavelism, ranchiună, nici de îndoială, calități ale modernității. Îmi păreau niște veri apropiați, populând un ”pântece” geografic mărginit la est de Tartaria îngrozitor de vântoasă și la vest de peninsula noastră în criză. Simțeam o anumită tandrețe pentru acești slavi din câmpii și păduri, a căror strângere de mână îți anihila pentru totdeauna dorința de a le mai da binețe. Îmi plăceau fatalismul lor, felul în care dădeau pe gât ceaiul într-o după-amiază însorită, gustul lor pentru tragic, simțul sacrului, lipsa de aptitudine pentru organziare, acea capacitate de a-și arunca toate forțele pe fereastra clipei, impulsivitatea epuizantă, nepăsarea față de viitor și față de tot ce seamănă cu o programare personală. Rușii au fost campionii planurilor cincinale deorece erau incapabili să prevadă ce vor face ei înșiși în următoarele cinci minute.” (pag. 89-90)

Pentru pasionații de cărți de călătorie și de cărți de istorie, volumul ”Berezina” este un exemplu merituos și binevenit de împletire a acestor domenii, în care putem descoperi amănânte inedite și interesante despre una dintre cele mai mari retrageri rușinoase ale istoriei, în timp ce descoperim felul în care regiunile istorice s-au transformat radical, până la schimbarea totală, în decursul a numai două veacuri.

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Elefant.ro.

(Sursă fotografii: Polirom.ro, Leprogres.fr)