”Memoriile unui motan călător”, de Hiro Arikawa
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020
Traducere: Raluca Nicolae
Tare-mi plac cărțile care merg direct la suflet. Ador volumele în care ape calde te învăluie, amintindu-ți cât de important este să trăiești cu și pentru spirit. Probabil, fără a generaliza, astfel de lucrări sunt specifice majoritar dimensiunii literare nipone, dimensiune în care accentele de bază sunt fixate pe spiritualitate și echilibru. O demonstrație în plus a acestui fapt este și lucrarea naratoarei Hiro Arikawa, cu titlul sugestiv „Memoriile unui motan călător”, tradusă de Raluca Nicolae la Editura Humanitas Fiction, în 2020.
Volumul dezvăluie aventurile copleșitoare și emoționante ale motanului Nana și ale stăpânului său Satoru. Nana este prototipul unui spirit sălbatic, vagabond, care însă ajunge să se aciuieze și să conviețuiască firesc cu calmul celui care îl adoptă. Cei doi pornesc într-o călătorie frumoasă și de durată – călătorie în trecut și prezent, în care cei doi se reinventează și ajung să își înțeleagă durerile, să resimtă mai acut sau mai puternic nevoia de a fi alături unul de celălalt. Așa se face că în acest voiaj, cei doi amici la cataramă, regăsesc figuri din trecut și retrăiesc emoții demult ascunse în spatele bunei cuviințe.
Hiro Arikawa este, după cum am menționat anterior, o naratoare desăvârșită, care a reușit să încapsuleze o istorie atât de tristă și frumoasă într-un volum, care se citește pe o singură respirație. Pun acest lucru pe seama faptului că există în literatura niponă contemporană o tendință a simplității, a istoriilor fluide, pe care le poți povesti simultan cu o ceașcă fierbinte de ceai. Adevărul e că dincolo de această stratagemă aerisită, se ascunde o profunzime aparte a ideilor, o altfel de meditație asupra emoțiilor, pe care Arikawa le ascunde în spatele unor figuri de stil subtile, descărcate de patosul unor declarații de formă.
„Memoriile unui motan călător” nu e doar o carte despre prietenia dintre om și vietate. Este o reflectare asupra trecerii nemiloase a timpului, e o retrospecție asupra dimensiunii aparte a efemerității vieții. Nana și Satoru sunt două dimensiuni, pe care le putem ușor percepe ca forme de reîncarnare a viselor. Vietatea simte puterea omului, iar omul simte virtutea vietății, învățându-se reciproc să resimtă adâncimea spiritului și să-și regăsească punctele interioare de sprijin.
Sinceră să fiu, această carte m-a marcat, aducându-mi aminte de propriile-mi prietenii care au dispărut, dar și de oamenii minunați pe care îi am în jurul meu. Finalul cărții a fost pentru mine ca un duș rece, pe care nici nu l-am putut prevedea, dar pe care l-am trăit cu fiecare fibră a sufletului meu. Cu siguranță, am să trec această carte pe lista cărților recomandate celor dragi, în momente de tristețe și restriște.
Exercițiul creativ din romanul „Memoriile unui motan călător” poate fi ușor trăit și simțit de fiecare cititor, indiferent de vârstă. Poate că cineva mă va contrazice, în acest sens, dar eu zic că poate fi trecută ușor în categoria lecturilor atemporale. O carte atât de frumoasă și tristă merită tot respectul nostru de cititori și aprecierea justă, pe care o putem oferi doar prin lectură și recomandări.
„Memoriile unui motan călător” trece pe lista lecturilor care mi-au marcat acest an dificil, în care setea de emoție este atât de mare, așa că eliberați-vă timp și emoții pentru ea, căci o merită din plin.
P.S. Sarcasmul lui Nana e de o savoare aparte, așa că vă las și un fragment al acestui deliciu:
„M-am uitat în spatele meu şi am văzut doi tineri, soț şi soție, care se zgâiau la mine, cu fețele lipite de geam. Arătau ca nişte nătăfleți.
— O pisică!
Ei și? Ce, n-ați mai văzut niciodată una?
— Uite, mănâncă! Ce drăguță e!
Ce țăcăniți! Voi cum v-ați simți când cineva v-ar arăta cu degetul și ar scoate fel și fel de sunete în timp ce mâncați? Sunt sigur că nu v-ar conveni. Și tocmai acum v-ați trezit, când mă delectam cu piept de pui și fructe de mare.„
Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas Fiction/Cartepedia.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografie autor: es.babelio.com)
