”Noaptea e o zi filtrată prin cafea”: Note din secolul kitsch, de Antonia Mihăilescu

„Note din secolul kitsch”, de Antonia Mihăilescu
Editura Tracus Arte, București, 2020

Antonia Mihăilescu s-a născut la 11 decembrie 1999, în Suceava. A absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava. Este studentă în anul II la Facultatea de Teatru, Secţia Regie – Universitatea Naţională de Arte „George Enescu”, Iaşi. Membră a Casei de Poezie Light of ink. Organizatoare în cadrul Maratonului de Poezie online şi al Festivalul Zile şi Seri de Literatură Doinaş SAD. A obţinut Premiul  „Alexandru Mușina” (2020).

Poemele sale se regăsesc și în: Antologia ,,Rochii de zăpadă” ; ALECART; Antologia LicArt ; Antologia „Casa de Poezie” ; Antologia „Bogdania” ; Antologia „25AniPoezie”; Antologia „Cea mai nouă poezie” (Zilele de poezie „Constantin Virgil Bănescu” ) ; „GazetaSF” ; poeticstand.com; Revista 7iași.ro; „Omiedesemne” ; Antologia „Statuile se scurg pe iarbă”.

Volumul note din secolul kitsch se axează foarte mult pe cotidian, folosește cu generozitate observația și mizează pe senzații ca mod de raportare la exterior. Există un soi de permanență tatonare a lumii apropiate, dar nu există sondaj în profunzime. Antonia Mihăilescu rămâne la suprafața lucrurilor, ia în derizoriu momentele de tristețe extremă și le convertește în texte care încearcă să pretindă că durerea nu reușește să acapareze.

apasă aici

 

pretinzi că nu doare. nimic nu zboară totul se mănâncă până te saturi de tot hitul infrasonor al morții// coroana-i aici mercurul se rostogolește în termometrul umezit vezi o bucată de film fericirea tipei nu durează putea avea o viață mai bună putea să-și așeze mai bine perna când trupul de deasupra fremăta în cascade// cui îi pasă de culoarea mov a văcuței pe foaia de observație scrisul ăla e numai așchii ia cu sine masca anii buni banii 

Metaforele complexe nu fac parte din această schemă poetică, cotidianul rămâne la fel de banal. Textele răstoarnă permanent evenimentele, discursul este de multe ori tendențios, iar sentimentele se sustrag analizei în majoritatea poemelor. Nu există melancolie, ironia este prezentă la tot pasul și suntem martori ai unei permanente încercări de a elimina vulnerabilitățile de orice fel.

handmade

 

perdeaua trasă cu forța. parchetul rece își intră în vene ai timp te așezi irisul absoarbe culoarea tavanului// când pui mâinile pânza se încarcă atingi cu teamă gardul electric la contactul cu pielea te aruncă pe cealaltă parte unde dai de alt gard electric care te aruncă înapoi cu cracii în sus//  ești mingea de ping-pong între paletele handmade la fiecare lovitură primești o recompensă ăsta e punctul tău forte

 

cuante

 

numeri zece oi pe stradă. un șoarece ascuns sub torace părul proaspăt spălat cu șamponul de la tv după o săptămână de tigări stinse la jumătate și dungi de pernă și agende rupte urme de ruj pe dinți//  tu și oglinda sunteți pline de urme în fiecare seară în care visele sunt refăcute pe viu (inspiră plăcere)//  contempli pereții văruiți mâinile refuză să-i mângâie aștepți prima cuantă de energie care-l va aduce înapoi numeri zece oi pe stradă

Multe dintre texte sunt construite în rafală, cu cinism din belșug, și fiecare dimineață e un nou prilej de a lua lucrurile de la capăt, fără a filtra emoțiile din seara anterioară, fie ea și dezastruoasă. Bucuriile sunt scurte și aproape fără ecou în zilele care îi urmează. O poezie care promite neliniște și care nu face apel la iluzii. Antonia Mihailescu operează pe viu emoțiile, eliminând traumele, apelând continuu la excese și refuzând ancorarea în social. 

Puteți cumpăra cartea: Editura Tracus Arte/Elefant.ro.

(Sursă fotografii: edituratracusarte.ro, poeticstand.com)