Ca o cititoare împătimită, cum mă consider, mă bucur să descopăr scrieri care vin din cele mai îndepărtate colțuri și cotloane ale lumii. Dacă sunt în limbi pe care nu le înțeleg, cu atât mai mare mi-e bucuria când se ia hotărârea traducerii lor în limba mea; nu doar că ajung să călătoresc prin puterea imaginației, dar cunosc culturi și povești și oameni pe care, foarte probabil, șansele de a-i întâlni și de a le trăi ar fi, altfel, minime.
Editura Integral și-a propus un asemenea demers, prin seria „Povești din China”. Am ales să prezentăm China prin intermediul acestor povești, tocmai pentru că avem convingerea că ele creează o imagine mult mai autentică, mai profundă și mai reală a Chinei decât orice știre de la televizor, orice analiză politică și economică, orice carte de istorie sau orice expoziție de muzeu, ni se explică în Nota editorului. Dincolo de ideea cu care sunt în deplin asentiment, rândurile următoare, în care ni se dezvăluie că nu s-au ales mari narațiuni spre traducere și publicare, ci povești mai scurte, care să nu îngreuneze experiența lecturii.
Trei nuvele ale autoarei chineze Tie Ning, născută în 1957, alcătuiesc cartea „Ah, Nea Parfumată!”, în traducerea din limba chineză a Mădălinei Gheorghe. Tie Ning este președinta Asociației Naționale a Scriitorilor Chinezi, iar pe lângă romane precum „Poarta de trandafiri” sau „Bumbac” a scris și peste o sută de nuvele, dar și numeroase eseuri. A primit de șapte ori Premiul Lu Xun pentru Literatură.
Cartea cuprinde titlurile „Ah, Nea Parfumată!”, „Fluturele” și „Subiectul lunii iunie”. Prima nuvelă a fost publicată în iunie 1982 și spune povestea unei fete dintr-un sătuc de munte, numit Vadul cu Terasă – de care, probabil, lumea nici n-ar fi auzit dacă nu s-ar fi inventat trenul sau calea ferată. Zi de zi, în stație oprește trenul din capitală către Provincia Shanxi, iar localnicii își schimbă treptat programul monoton pentru a face loc în viața lor singurului minut în care oprește acesta.
Adaptabili și dornici de interacțiune și de nou, ei găsesc rapid o cale de a comunica, fie și pentru un timp atât de scurt, cu pasagerii și cu lumea de afară: trocul. Fetele din sat încep să pregătească niște coșuri pline cu ouă, nuci și curmale, pe care le schimbă pentru tăiței, chibrituri și lucruri pentru fete, ca agrafe sau săpun (lucruri altfel de negăsit în sătuc). Nea Parfumată are cel mai mare succes dintre toate fetele, pentru că este pe placul călătorilor, pentru că ochii aceia luminoși ca de cristal care te priveau de dincolo de fereastră îți spuneau că fata aceea nu știa să înșele.
Într-o bună azi, amăgită de un penar al unei pasagere, pe care-l râvnește, riscă și urcă în tren. Pornește într-o aventură scurtă, dar intensă, iar trenul nu o poartă până la capăt de linie, așa cum v-ați imagina. Ea hotărăște să coboare și să facă drumul înapoi pe jos – iar ce descoperă și înțelege în călătoria ei v-aș lăsa să descoperiți citind nuvela.
„Fluturele” spune, pe o voce complet diferită și poate neașteptată, povestea lui Yang Biran, zis și Băiatul Grăsuț. Yang Biran este editor și îi place să străbată noaptea străzile orașului în care locuiește – iar în cele câteva pagini ale nuvelei divorțează și se recăsătorește, iar viața lui se schimbă fundamental când ajunge să aibă inclusiv o experiență de șapte zile în arest. „Subiectul lunii iunie” se învârte într-o lume similară, cea a unui ziar provincial, în care, pe 2 mai 1983, apare scrisoarea unui cititor care dezvăluie o fraudă comisă de patru șefi din Biroul pentru Cultură al orașului S. De aici pornește o adevărată vânătoare de vrăjitoare pentru a identifica sursa.
Dacă „Ah, Nea Parfumată!” este o colecție de trei nuvele, „Coardele vieții” include două: cea eponimă și „La Templul Pământului”, ambele în traducerea din limba chineză a Mădălinei Gheorghe. Autorul, Shi Tiesheng (1951-2010), născut la Beijing, a publicat, printre altele, un volum de eseuri („Amintiri și impresii”), două analogii de schițe sau o colecție de scenarii și critică de film („Un film iluzoriu”).
Cu toate că între cele două titluri reunite în micro-antologie sunt mari diferențe de ordin geografic și social, punctul comun este firul narativ depănat de „marginali”, de bărbați care-și duc existența într-o solitudine cvasiperfectă și sunt înclinați spre introspecție și spre visare. Mărturisesc că mi s-au părut mai dificil de citit și de digerat decât (cu toate că nu-și are locul comparația) cele trei nuvele ale lui Tie Ning, dar poate și pentru că vocile personajelor scriitoarei sunt mai apropiate de o realitate conturabilă din perspectiva mea, și parcă mai pline de speranță, de entuziasm și de asumare. Potrivit ar fi să caracterizez cele două nuvele ale lui Shi Tiesheng drept reflexive și melancolice, mai apropiate de spiritul „clasic” al literaturii chineze care-mi este oarecum cunoscut prin filtrul câtorva traduceri anterioare citite, dar tot simt că nu le-aș face dreptate totală și că, firește, merită să le descoperiți chiar voi.
(Sursă fotografii: EIntegral.ro, https://daynews.cc/, Inf.News)
