„Grădinile Finzi-Contini”, de Giorgio Bassani
Editura Pandora M, Colecția Anansi Clasic, 2023
Traducere: Rodica Locusteanu
„Greșeam, răul nu survenise pe neașteptate. Venise de foarte departe.”
Publicat pentru prima dată în 1962, romanul lui Giorgio Bassani are în prim plan povestea familiei de aristocrați Finzi-Contini din orașul italian Ferrara, în anii 1920-30, văzută prin ochii unui băiat, ulterior, bărbat îndrăgostit iremediabil de frumoasă fiică a acestei familii, Micòl. O poveste care îmbină teme universale, iubirea, prietenia și pierdea, plasată în perioada Holocaustului, în care emoțiile primei iubiri și prietenia tandră învață să coexiste cu mândria și rușinea. Romanul a câștigat Premiul Viareggio în 1962 și a fost ecranizat într-un film celebru în 1970, în regia lui Vittorio de Sica.
”…privit din Zona industrială, închis în cercul vechilor ziduri, orașul putea da ușor, în special în zilele urâte, o impresie de izolare. Dar în jurul Ferrarei era cîmpia, vie, bogată, harnică, și, la răsărit, la marginea câmpiei, la numai patruzeci de kilometri distanță marea, cu plaje pustii mărginite de uluitoare păduri de pini și stejari, marea, care este întotdeauna o uriașă rezervă.”
Scriitorul italian pune în centru două personaje principale foarte diferite din punct de vedere social (Giorgio și Micòl), iar un teren de tenis din grădina familiei Finzi-Contini devine punctul cheie al existenței tinerilor și un refugiu sigur în fața forțelor antisemite care își înăspresc dominația în Italia. Începutul romanului dă tonul pentru restul poveștii, amestecând elemente antagonice: frumusețea și moartea, opulența și distrugerea, determinarea și nepăsarea. Prologul este plasat în 1957, naratorul romanului se află în oraș cu prietenii și, pe drumul de întoarcere, grupul decide să se oprească la o necropolă etruscă de lângă Roma. O copilă își întreabă tatăl de ce aceste morminte nu par la fel de triste ca cele mai recente, iar acesta răspunde că etruscii au murit cu mult timp în urmă, pe când noi ne putem aminti de oamenii care au murit destul de recent și le simțim lipsa mai acut.
La sfârșitul prologului, Bassani consemnează că toți membrii rămași din dinastia Finzi-Contini au pierit în 1943, deportați în lagărele de concentrare, unde era puțin probabil să fi avut parte de vreo înmormântare.
O scenă emoționantă, care declanșează o serie de amintiri pentru narator. El rememorează timpul petrecut în compania celor dragi pe care i-a pierdut și la familia Finzi-Contini, care a jucat un rol important în tinerețea sa și care pregătește cititorul pentru desfășurarea ulterioară a romanului. Familia este bogată, privilegiată și distantă, sau cel puțin așa este percepută în roman de către ceilalți. Proprietatea lor este magnifică, o casă mare înconjurată de hectare de teren – faimoasa grădină din titlul cărții -, toate închise între ziduri vaste de protecție.
Identitatea evreiască și modul în care aceasta este afectată de contextul istoric și social al perioadei fac obiectul unei analize atente de-a lungul părților volumului, iar autorul descrie emoționant experiența evreilor din Ferrara și relațiile lor cu restul comunității italiene.
Pentru comunitatea evreiască din Italia, anii 1938-1945 au fost marcați de introducerea legilor rasiale promulgate de regimul fascist. Aceste legi au impus restricții severe evreilor în diverse domenii precum învățământul, economia și viața publică. Atunci când clubul de tenis, respectând noile legi antisemite ale lui Mussolini, îi elimină pe Finzi Contini de pe listele sale, Micòl și fratele ei, Alberto, încearcă să iasă din izolarea aristocratică și invită prieteni la proprietate pentru a juca tenis împreună. Sunt însă diferiți chiar și de prietenii lor evrei și știu că, de fapt, nu au nicio șansă de supraviețuire în acest război nemilos.
”Așadar, deși fusesem izgonit din Paradis, nu mă răzvrătisem, ci așteptam în tăcere să fiu primit din nou. sufeream, totuși, cumplit în unele zile. Și pentru a-mi ușura într-un fel greutatea unei despărțiri și a unei singurătăți deseori insuportabile, la o săptămână după convorbirea mea ultimă și dezastruoasă cu Micòl, îmi venise ideea să-l caut pe Malnate, să pastrez cel puțin contactul cu el.”
Scriitorul accentuează natura tragică a iubirii naratorului pentru Micòl, pentru că știm de la bun început că ea moare în mâinile germanilor și pentru că această iubire nu pare a fi nicio clipă reciprocă. Există totuși momente în care lucururile s-ar putea schimba, atunci când cei doi se adăpostesc de ploaie într-o remiză izolată din incinta proprietății; dar cum el nu profită, nu mai are ulterior nicio șansă. Frumoasa Micòl și familia rămân oarecum inaccesibile din anumite puncte de vedere, în ciuda apropierii de narator.
Romanul impresionează mai ales pentru încercarea de a aduce la lumină particularitățile acestei lumi care nu mai există, pentru evidențierea diferențelor dintre personaje și a așteptărilor lor, dar și pentru atmosfera și spiritul vremii, textul conținând multe elemente specifie, personaje celebre în epocă și o bogăție de referințe literare.
Puteți cumpăra cartea: Editura Pandora M/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: bridgemanimages.com, pandoram.ro)
