”Miturile Nordului. Poveștile lui Odin, Thor și Loki”, de Kevin Crossley-Holland
Editura Humanitas Junior, București, 2018
Ilustrații de Jeffrey Alan Love
Traducere din engleză de Andreea Niță
”Ce sunt miturile Nordului, de fapt? Ei bine, vikingii credeau că oamenii trăiesc în Lumea de Mijloc, pe care o împart cu pitici lacomi ce stau în peșteri întunecoase și în scobiturile stâncilor și cu giganți puternici care locuiesc în munții de dincolo de ocean – un ocean care, asemenea unei brățări strălucitoare, le înconjura lumea.
Deasupra Lumii de Mijloc, sau Midgard, trăiau zeii, în ținutul lor verde-auriu, numit Asgard, iar mai jos de Midgard se afla a treia lume – tărâmul celor morți –, stăpânită de o femeie al cărei trup era pe jumătate viu, pe jumătate cadavru. Axa care unea aceste trei lumi era un frasin gigantic, Yggdrasill. Toate făpturile viețuiau în strânsă legătură cu acest frasin, de la care își primeau seva. Vikingii îl numeau Arborele Străjer, Arborele Suferinței sau Arborele Vieții.” (pag. 4)
În acest decor fantastic, descoperim, repovestite de Kevin Crossley-Holland, Miturile Nordului, un fel de Legendele Olimpului din lumea scandinavă, lumea zeilor Odin și Thor, un angrenaj de personaje și mituri care sunt acum chiar mai cunoscute decât zeii din Grecia Antică, mulțumită lui Tolkien, a lui George R.R. Martin sau universului imaginat de comicsurile Marvel.
Întunecat, dar inspirat ilustrate de Jeffrey Alan Love, descoperim personajele încă din primele pagini, pentru a ne forma o primă imagine a lumii nordului: Odin este zeul suprem, Thor este zeul tunetului și fiul lui Odin, Loki este fiul a doi giganți, pripășit în lumea zeilor și mereu încurcăreț; dincolo de zei, dușmanii lor cei mai puternici sunt giganții, trăitori în Jotunheim, într-o lume construită în trei trepte, desupra lumii celor morți:
Pătrunzând în lumea Miturilor Nordului, descoperim, în primul rând, o lume a legendelor, populată cu întâmplări nemaivăzute, de personaje ciudate, bătăioase și încăpățânate sau, dimpotrivă, foarte umane. Zeii sunt zugrăviți care ființe care au calități și viciuri, dar de cele mai multe ori au inima plină de bunătate, încercând să supraviețuiască în condiții bune cu oamenii, ba chiar într-un armistițiu pe termen lung între ei sau între ei și giganți. Dar, există și multă răutate, și lupte pe viață și pe moarte, și personaje alunecoase, care își văd numai propriu interes, pentru năstrușnicul Loki, ”un escroc care face numai rele”.
”Nu toți zeii sunt întru totul buni, i-a explicat Al Treilea, așa cum nu orice gigant sau pitic este neapărat rău. Gândește-te la cum te porți în momentele tale cele mai bune – atunci semeni cel mai mult cu zeii; acum gândește-te la cum faci când te lovește năpasta – în acele clipe te asemeni cu giganții și piticii.” (pag. 27)
În al doilea rând, volumul ne dovedește încă o dată că miturile popoarelor din vechime au reprezentat principala sursă pentru construirea izvoarelor religiilor de astăzi. Vorbim mai ales de creștinism și de Vechiul Testament, unde legendele popoarelor au fost sursa de inspirație, mai ales că popoarele nordice au fost convertite târziu la creștinism și nu au renunțat niciodată de tot la propriile mituri creatoare.
”Atotputernicul, a grăit Cel-la-fel-de-înalt. Odin, zeul harului poetic, al magiei și al luptătorilor neînfricați. El și frații lui, Vili și Ve, au creat bărbatul și femeia din trunchiurile a doi copaci căzuți pe care i-au găsit pe țărm între pământul cel rotund și marea care-l înconjoară. Preaslăvește-l pe Odin, așa cum copiii își slăvesc tații.” (pag. 22)
Textele din volum constituie o întreagă lume și pot atrage atât adulții, cât și copiii. Personajele sunt atractive și câteva îți rămân pentru totdeauna în minte, amuzați sau contrariați de reacțiile și aventurile lor. Mă gândesc, în primul rând, la Loki, despre care am tot spus pe aici, un aventurier amuzant, schimbător, alunecos și care face mai mereu rău, pentru a se căi în următoarea clipă, forțat sau de bună voie, și a încerca să îndrepte lucrurile. Un alt personaj emblematic și care apare mereu ca un factor al binelui, este Thor, ajutat de ciocanul său de fier cunoscut în toată lumea (nordică sau nu), Mjollnir, cel dăruit de un pitic și devenit cel mai bun prieten, obiectul nemaivăzut cu care apără lumea zeilor de toate ființele malefice. Plus că Thor este mare băutor de bere 😀 .
Miturile Nordului trebuie cunoscute, mai ales de cei care urmăresc filmele din universul Marvel, fără să cunoască mai nimic despre felul în care s-au născut și au evoluat acestei lumi și acei zei, dar pe care ei îi apreciază pentru luptele fără număr. Să nu uităm și să respectăm îndemnul cu care se termină acest volum foarte frumos și instructiv:
”Să duci mai departe aceste povești și atâta vreme cât lumile noastre vor dăinui, oamenii le vor depăna iar și iar. Folosiți-vă de ele așa cum știți mai bine.” (pag. 234)
