Misterioso (Seria INTERCRIME), de Arne Dahl
Editura Tritonic, Colectia Crime Scene, Bucuresti, 2009
Traducere din limba suedeza de Viorica Morogan
Din nou o incursiune pe meleaguri suedeze, de data aceasta prin intermediul primei traduceri in limba romana a unui roman din seria Intercrime, a lui Arne Dahl, peudonimul lui Jan Arnald, nascut in anul 1963, scriitor de literatura politista, critic literar, editor si castigator al unor premii si recunoasteri internationale: Premiul “Pulle Rosenkrantz” (Danemarca) in 2003, “Deutscher Krime Preis” in 2005 si 2006, “The Swedish Crime Writing Award” in 2007, “Europe’s Best Crime Novelist” desemnat de catre Reader’s Digest in 2007, The Radio “Bremen Crime Fiction Award” in 2010, nominalizat pentru “European Crime Fiction Star Award 2010/11” in anul 2010. Pana in acest moment, seria Intercrime cuprinde 11 titluri, publicate din anul 1998 si pana in 2008.
Esenta mizei acestui roman politist construit exemplar, este furnizata de urmatorul citat: “O harta complet nebuneasca si, totusi, perfect logica a unei tari in stare de descompunere mentala. O constelatie incredibila de legaturi intre parti de corp muribunde. Un sistem nervos abrutizat de drogul numit bani. O diagrama inspaimantatoare a depravarii sufletului si a lustrului numit cultural.”
Nu neaparat tensiunea si ritmul actiunii fac din acest roman o constructie demna de apreciere, cat faptul ca “o lume intreaga” “ne trece prin fata nasului”, secventa cu secventa – spun secventa – pentru ca pagina scrisa capata foarte usor valoare de imagine datorita conciziei descrierii. Suntem pas cu pas partasi la istovitoarea si complexa munca a grupului de politisti constituiti in “Grupa A” in vederea descalcirii unui lant de crime caruia i-au cazut victime executate cu cruzime, oameni de afaceri suedezi. Paul Hjelm, alaturi de Kerstin Holm, Viggo Norlander, Jorge Chavez, Arno Soderstedt, Gunnar Nyberg, adunati de prin toata tara si pusi sub conducerea lui Jan-Olov Hultin reprezinta caractere bine conturate, politisti cu o experienta bogata umana si profesionala, care nu isi precupetesc timpul si fortele pentru a aduna piesa cu piesa in vederea constituirii unui puzzle menit sa raspunda clasicelor intrebari: De ce? Cine urmeaza? Cine este faptasul? Si cititorul este martor al acestui marasm in care grupul de politisti construieste ipoteze, urmareste fire care apar de nicaieri si de multe ori duc aiurea, in care componente sociale se impletesc cu cele economice si politice, in care integritatea fizica si viata fiecaruia sta sub amenintarea dizolvarii in orice clipa.
Legatura cea mai solida existenta intre crime pare a fi o veche imprimare pe banda din concertele live ale lui Thelonius Monk (alaturi de Johnny Griffin, Ahmed Abdul-Malik si Roy Haynes) de la Five Spot Café din New York. Misterioso este piesa principala in cauza, dar si multe altele “fucking tunes” – greu de obtinut pentru public: Risky (existanta ¿??), Evidence, Round Midnight.
Lumea subterana suedeza, mafia ruseasca, traficanti, impatimiti ai jazzului, lumea afacerilor imbarligata in jurul marilor firme dedate inimaginabilelor inginerii financiare sunt strabatute si analizate de Grupa A, mereu in jurul obsedantelor sunete ale piesei Misterioso.
“MISTERIOSO: Un calambur tipic, de-al lui Monk. In cuvantul asta exista o ceata imperceptibila. Radacina lui mistery, misterium, este mist, adica ceata. Cand cineva pronunta cuvantul, ceata aceasta un se aude. Ea sta ascunsa in spatele cuvantului mister, cuvant care este scos in evidenta. Totusi, se afla acolo si influenteaza. Ea se afla de asemenea si in piesa muzicala. Misterul apare numaidecat, nemijlocit, ce este drept greu de inteles si cu toate acestea palpabil, corporal. Ceata dinauntrul lui este mai greu de sesizat. Insa, in ea ne ratacim noi. »
Sigur ca toata constructia atent si dibaci realizata de Arne Dahl ii conduce pe cei din Grapa A, dar si pe noi cititorii, la rezolvarea cazului. “Misterul disparuse, dar ceata nu se ridicase. Misterioso. Hoinareala comuna se terminase. Saxofonul s-a eliberat. Muzica asta contine atatea lucruri…”
“Ce obisnuiesc sa spuna cantaretii de jazz: <Those who talk don’t know, those who know don’t talk>”.
Drept urmare, am ascultat si am reascultat muzica lui Thelonius Monk, m-am scufundat in atmosfera plina de farmec si mister a jazzului si i-am revazut cu ochii mintii pe eroii romanului Misterioso. Un thriller original si foarte bine scris. Poate daca romanul ar fi beneficiat de o traducere la nivel profesionist, ar fi fost un castig in plus pentru cititor.
1 comment