”Mirajul fericirii”, de Walker Percy
Editura Polirom, Colecția ”Biblioteca Polirom. Esențial”, Iași, 2013
Traducere din limba engleză de Cătălina Antonia Stoenescu
Moto: ”La această a treizecea aniversare a zilei mele de naștere nu știu nimic și nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă las pradă dorinței.”
Pe coperta acestei cărți se face următoarea precizare: ”Una dintre marile cărți ale existențialismului postbelic.” Să începem așadar cu câteva cuvinte despre existențialism, un curent artistic, literar, atât de cunoscut, dar despre care prea puține persoane știu ce reprezintă cu adevărat: ”Existențialismul – variantă distinctă a filozofiei existențiale – este o doctrină filozofică și de acțiune caracterizată printr-o accentuare a individualității, propagarea libertății individuale și a subiectivității. Existențialismul își are originea în lucrările lui Kierkegaard, este dezvoltat de contribuțiile lui Husserl și Heidegger, devenind faimos după sfârșitul celui de-al doilea război mondial prin lucrările lui Jean-Paul Sartre și ale autorilor grupați în Franța în jurul revistei „Les Temps Modernes”, Simone de Beauvoir, Maurice Merleau-Ponty. Existențialismul cuprinde deopotrivă un sistem ideatic, o morală și o doctrină de acțiune.” (Sursa: Wikipedia)
”Mirajul fericirii” este într-adevăr o carte ce aparține existențialismului, mai ales că aici găsim unele dintre cele 12 teme principale ale acestei doctrine, teme pe care le găsim la aceeași sursă, Wikipedia: contingența ființei umane, neputința rațiunii, devenirea ființei umane, fragilitatea ființei umane, alienarea, finitudinea și urgența morții, singurătatea și secretul, neantul, devenirea personală, angajarea, celălalt, viața expusă. O astfel de ființă, fragilă, alienată, singură și neputincioasă este și eroul din cartea lui Walker Percy, Binx Bolling, chiar dacă aparent este o persoană cu multă putere, nu numai financiară, dar și psihică, cu succes și cu o familie aparent reușită. Numai că, treptat, lumea lui se destramă, invers față de ce el își dorește, invers față de ce noi, cititorii, ne dorim.
Broker de succes, cu bani suficienți pentru a face investiții, dar și pentru a se relaxa, el este ceea ce se numește acum un bărbat modern: în același timp, este foarte grijuliu cu privire la afaceri și la secretara sa, Sharon, concomitent este un bărbat leneș ce se îngrijește de propria relaxare, dar și o rudă atentă la ceea ce îl sfătuiește (de multe ori cu sensul de ”îi poruncește”) mătușa sa sau la suferințele verișoarei îndepărtate, Kate. Binx este un om al viitorului, care se gândește la propria bunăstare, dar fără a neglija niciun moment pe cei apropiați:
”Am visat chiar să realizez ceva măreț. Dar ar fi multe de spus în favoarea renunțării la asemenea ambiții mărețe și în favoarea unei existențe din cele mai obișnuite, o viață fără vechi nostalgii, în care să vinzi acțiuni și polițe și participații, să pleci de la birou la ora cinci, ca toată lumea, să ai o iubită și, poate, într-o zi, să-ți întemeiezi un cămin și să crești o ciurdă de Marcii, de Sandre și de Linde. Iar povestea asta cu tranzacțiile bursiere nu e chiar atât de anostă pe cât ar putea să pară. La urma urmelor, nu-i deloc un trai rău.”
De unde să apuci însă o carte existențialistă? Toată pendularea lui Binx printre cei din jur nu pare a avea niciun scop, nicio finalitate. Discuții interminabile cu rudele, de care se lasă manipulat și cărora nu li se poate sustrage. O relație cu Kate, verișoara sa, o persoană depresivă și schimbătoare, pare că este singura scăpare din această lume, dar o scăpare făcută cumva nevoit, fără a-i aduce fericirea. Singura sa scăpare, una mai apropiată totuși de o latură umană la care ne-am fi dorit adus personajul, este Sharon, secretara sa, cea cu care are o aventură relaxantă pe plajele din Golful Mexic. Sau, ca să îl păstrăm mai apropiat, pasiunea sa nestinsă pentru cinematografie (cartea fiind impregnată cu referințe la filmele excepționale ale acelor ani postbelici).
Binx mai are puțin până la vârsta de treizeci de ani și, după toate standardele, trecerea la o altă vârstă reprezintă și momentul hotărâtor cu privire la viitor, cu privire la ceea ce își dorește de la viață. El nu are acest stres și, din punctul său de vedere, viitorul trebuie să arate la fel ca prezentul, liniștit, fără perspective deosebite, dar și fără responsabilități. Chiar dacă cei din jur îi impun o atitudine mai concretă și chiar dacă evenimentele încep să se precipite, mai ales din cauza crizelor repetate ale lui Kate, el nu are de gând să răspundă la întrebarea pusă de mătușa sa, cea care își dorește a fi un fel de stăpân al familiei: ”Nu crezi că un bărbat de treizeci de ani ar trebui să știe ce vrea de la viață?”
De fapt, curând, Binx cade în penumbră, deși el este personajul principal și naratorul, pentru a conștientiza problemele psihologice ale lui Kate. Nu mă pricep atât de bine la diferitele boli psihice, dar este clar că Kate are cel puțin una: perioadele ei de sănătate perfectă, în care se simte bine și în care vorbește coerent și inteligibil alternează din ce în ce mai des cu o transformare totală, ”sinistră” după cum îi spune Binx, în care fuge de acasă, se dopează cu diferite medicamente, dar mereu suficient de inteligent încât să nu se sinucidă, aiurează și vorbește fără noimă. Nici măcar sesiunile la doctor nu mai dau rezultate. Poate doar o transformare importantă a înseși vieții ei o va face:
”Desigur, nimic din toate astea nu e nou. Ca să fiu cinstit, nu dau prea mare importanță la ce îndrugă. Dar, ascultându-i vocea, pot spune cum se simte. Acum vorbește pe tonul ei ”îndrăzneț” și, întrucât pare mai liniștită decât ar indica-o cuvintele ei, până într-acolo încât ar putea fi cuprinsă de veselie, starea ei nu mă neliniștește cu adevărat.”
Am citit mai multe recenzii ale acestei cărți, acum înainte să finalizez propria prezentare. Majoritatea acestora reliefează metafore ascunse, o ”incredibilă” desfășurare de sentimente umane și înțelesuri pe care eu nu le-am descoperit. Mi s-a părut o frumoasă incursiune amănunțită în viața unui om care nu și-a aflat încă propria identitate, propriul drum în viață; cu propriile defecte și propriile pasiuni, cu pași mici și cu o lipsă de implicare aproape exemplare, el este bărbatul obișnuit ce are nevoie de nu de un scop, ci de imbolduri de la ceilalți. Dar, până la urmă, care este sensul, ce a urmărit Walker Percy? De ce nu fericirea personajului, care ar fi însemnat, de exemplu, Shason, ci o stare de autosuficiență, implicându-se într-o relație care poate nu are niciun viitor? Eu nu am aflat, poate veți afla voi.
