”Martha Bibescu și vocile Europei. Corespondență și dosar CNSAS 1941-1945”, volum editat de Alina Pavelescu
Editura Corint, Colecție Istorie cu blazon, București, 2017
Traducere din limbile franceză și engleză și note de Alina Pavelescu
Traducere din limba germană de Corina Petrescu
Prefață de Mihai Brâncoveanu
”În mijlocul unei societăți războinice, dominată de ceea ce ea însăși denumise cândva ”dreptul salic”, Martha Bibescu e o femeie care nu se teme să lupte și să riște pentru convingerile sale: nu ezită să sară în ajutorul evreilor persecutați, al polonezilor refugiați, al soldaților anglo-americani căzuți prizonieri în teritoriul inamic, al diplomaților angajați în rezistența față de propriile guverne nedemocratice.” (pag. 23-Introducere)
Volumul editat de Alina Pavelescu conține numeroase documente de arhivă, menite să aducă mai multe informații despre felul în care și-a folosit influența Martha Bibescu pentru a reuși o ieșire onorabilă din cel de-al doilea război mondial. Despre apropierea ei de Franța se știa și se știu destule, la fel și despre apetența ei pentru diplomație și pentru relațiile sale din lumea bună, aristocratică, din România. Aici aflăm un pic mai mult, fie atunci când vorbim despre relațiile cu foștii săi prieteni sau iubiți, fie despre dorința de a ajuta cât mai multă lume, fie despre faptul că era urmărită informativ de Securitatea acelor timpuri.
Alina Pavelescu alege de a căuta prin arhive informații despre perioada 1941-1945, cea în care România a fost efectiv implicată în cel de-al doilea mare război și împarte acest volum în două părți mari, în funcție de locul descoperirii documentelor. Prima parte este consacrată arhivei CNSAS, unde au fost găsite mai multe note informative, semn că SSI (Serviciul Secret de Informații) era cu ochii pe Martha Bibescu, lucru prilejuit de ostilitatea sa declarată la adresa legionarilor. Aceste mici note, rapoarte ale informatorilor sau simple declarații acoperă perioada august 1941-martie 1956, sunt cu precădere scurte și sunt documente esențiale despre întâlnirile sale din acea perioadă, mai ales cu ambasadorii și diplomații Aliaților, dar și un indiciu că exista cel puțin un turnător ca angajat al său, care dădea rapoarte periodice autorităților. Este o perioadă în care Martha Bibescu primește inclusiv mandat – nenumit și secret – din partea lui Mihai Antonescu să negocieze eventuala ieșire din război, iar informatorii descriu deseori aceste momente:
”Astfel la Legația Elveției se declară că este imposibil de imaginat azi o astfel de călătorie cu obiectiv strict particular. O asemenea deplasare ar fi legată de o misiune diplomatică, fie că principesa Bibescu ar avea un mandat din partea guvernului român, fie că ar iniția pe cont propriu anumite tatonări în lumea anglo-saxonă. Ceea ce face să se confirme această ipoteză este faptul că și înainte de trecutul război mondial principesa Bibescu jucase un rol important în apropierea de aliați.” (pag. 53-24 septembrie 1943)
A doua parte a cărții cuprinde o serie importantă de scrisori, aflate în arhiva Bibliotecii Naționale a României, majoritatea adresate chiar Marthei Bibescu și primite de la ambasadori, oameni de cultură, soții de diplomați sau de președinți, prieteni noi și vechi. Descoperim aici personalități sau oameni simplu, după caz, precum Prințul Moștenitor Wilhelm, istoricul Louis Gillet, Martha Fabricius (soția reprezentantului Germaniei la București), abatele Mugnier (unul dintre confidenții și prietenii foarte apropiați ai Marthei Bibescu), Eleanor Roosvelt etc. Printre ele, informații documentare, dar și multe confidențe, scrisori de la foști iubiți, care își mărturisesc dragostea în continuare, dar și admirația și respectul pentru felul în care au fost tratați.
Printre aceste scrisori primite, sunt și câteva ciorne redactate de Martha Bibescu, în care se pot descoperi câteva idei cu privire la prezentul și viitorul țării, în funcție de momentele trăite, de politica vremii. Ca exemplu, am descoperit aceste idei, trimise generalului german Carl-Heinrich von Stülpnagel, cu privire la agricultura din țara noastră, după posibila înfrângere a bolșevismului, într-o ciornă a unei scrisori trimise în 1941, când soarta războiului era incertă:
”În ce privește proiectul dumneavoastră de a veni după război ca să faceți agricultură în România e, firește, interesant, cu condiția ca sfârșitul bolșevismului, la care germanii, cu ajutorul sincer al aliaților lor, lucrează cu succes, să fie urmat de o eră a economiei agrare așezată inteligent pe un program al conservatorismului luminat. Dacă se va întâmpla așa, eu, fiica și ginerele meu vom fi bucuroși să vă ajutăm în proiectele dumneavoastră, în măsura în care mijloacele ne-o vor permite și chiar să vă cerem sfatul pentru valorificarea rațională și modernă a moșiilor noastre de la Mogoșoaia, Balotești și Comarnic.” (pag. 151)
Volumul ”Martha Bibescu și vocile Europei” are, în primul rând, un puternic interes documentar. Sunt sigur că este necesar ca, pentru a cerceta o epocă sau o personalitate, un adevărat istoric trebuie să se afunde și să cerceteze în mod temeinic arhivele, ceea ce a făcut și Alina Pavelescu. Tocmai de aceea, pentru un nespecialist, nefamiliarizat nici cu epoca și nici cu influențele politice și diplomatice ale vremii, lucrarea de față s-ar putea să pară ternă și fără substanță. Recomand, așadar, volumul celor care sunt pasionați de istoria contemporană, de manevrele politice din preajma celui de-al doilea război mondial și, desigur, de Martha Bibescu. Mai ales că volumul este îmbogățit și de o interesantă colecție de imagini ale epocii.
