”Marile minciuni nevinovate”, de Liane Moriarty
Editura Trei, București, 2015
Traducere din engleza si note de Mariana Piroteala
Dupa cum am mai scris si cu alte ocazii, eu sunt foarte buna prietena cu Biblioteca Municipala Mihail Sadoveanu 🙂 , o prietenie devenita chiar dependenta. Cand am nevoie de o carte anume, aparuta cu ani in urma sau cand imi doresc sa citesc ceva policier sau horror 🙂 , pentru relaxare (cu asa ceva ma relaxez eu 🙂 ), merg la biblioteca si ma simt bine scormonind printre carti si alegand cateva titluri si autori catre care ma indeamna ochii si mintea.
Si asa a intrat in mana mea, volumul de fata, bineinteles, imbiata fiind de cele cateva cuvinte de pe coperta a patra: “Sirenele urlă. Oamenii ţipă. Directoarea e înmărmurită. Cineva a plătit cu viaţa. E vorba de o crimă, un accident
tragic sau doar de nişte părinţi care se poartă necivilizat?”
Si am nimerit bine!
Am intrat exact in genul de intriga pe care il apreciez in mod deosebit (daca e bine surprins, bine motivat si mai ales bine transpus in pagina). Un gen intalnit de exemplu in “Vaduvele de joi seara” (Claudia Pineiro), sau “Moarte subita” (J.K. Rowling), “Printesa gheturilor” (Camilla Lackberg). Sau intalnit in seria TV “Midsomer Murders”.
Asezari urbane (sau rurale) mici, unde fiecare se cunoaste cu fiecare (sau pare ca il cunoaste pe fiecare), dar unde, dedesubt, dincolo de aparentele etalate cu osardie (cu jena, cu rusine, din superficialitate, sau din snobism), se consuma puternice drame individuale sau familiale.
O comunitate australiana prospera, familii in care copiii se cunosc de mici, inca de la gradinita, evoluand apoi catre scoala, unde parintii se precocupa de educatia progeniturilor lor in cele mai bune conditii, cultivand relatii sociale prietenesti si in care – dincolo de vechi derapaje privind experiente ale unor casatorii nefericite, pare ca lucrurile sunt atent reparate si conduse pe o traiectorie favorabila unei vieti frumoase intr-o societate moderna.
Acesta este insa, doar sclipiciul de suprafata. Cum spuneam, dedesubt colcaie secrete grele, “mari minciuni nevinovate” … aparent nevinovate … pentru ca vina, sau cumulul de vinovatii se aglomereaza intr-un ghem de psihologii derapante catre psihopatologie.
Dramele unor femei abuzate in familie, dramele unor femei inselate in relatia cu partnerii sau in relatia cu prietenii, se consuma in inima societatii, acolo unde … cum spuneam … fiecare interactioneaza cu fiecare, incercand sa ascunda, sa pareze sau sa-si autovindece traumele personale. Pentru ca sa supravietuiasca. Si inima acestei societati este scoala. Si insanatosirea acestei societati si vindecarea acestor personaje, vine tocmai pe linia acestei interactiuni zilnice ale personajelor, momentul de varf fiind un eveniment special scolar. Ca un fel de buboi care acumuleaza sub stratul fin de piele – cantitati uriase de puroi – si sfarseste prin a se sparge, improscand raul si in acelasi timp, vindecandu-se!
Trei prietene, Madeleine, Celeste si nou venita in oras, Jane, vor plati pretul (mai mic sau mai mare) si vor reusi sa-si recucereasca echilibrul psihic si autorespectul.
Finalul cartii este o lectie pentru fiecare membru al acestei comunitati, care vine sa ofere o noua conotatie cititorului, pentru motto-ul acestui volum:
“Scoala publica Pirriwee
…unde locuim si invatam, pe malul marii!
Scoala publica Pirriwee NU TOLEREAZA BATAUSII!
Noi nu intimidam.
Noi nu acceptam sa fim intimidate.
Noi nu tainuim niciodata intimidarea.
Noi avem curajul sa vorbim daca vreun prieten al
nostru este intimidat.
NU batausilor!”
Cuvintele subliniate cu font italic, vor releva in final cititorului, adevaratele sensuri ale acestei povesti atat de adevarate.
O poveste scrisa cu un mare talent al dozarii actiunii, cu multa sensibilitate a introspectiei psihologice, cu reala empatie pentru personajele pe care le construieste cu migala si le radiografiaza nu pentru a ne oripila, ci pentru a ne ajuta sa intelegem fatetele complexe ale vietii de familie si caile posibile de eliminare a minciunilor septice, care pot otravi sentimente, personalitati, vieti pana la urma.
Romanul se incheie cu urmatoarele cuvinte: “I se poate intampla oricui.”
Prin urmare, sa luam aminte!
Presa a concluzionat perfect:
“Să citeşti romanele lui Liane Moriarty e ca şi cum ai bea un cocktail cosmopolitan cu câteva picături de arsenic. Marile minciuni nevinovate nu te poate lăsa în niciun caz indiferent. Moriarty s-a întors mai în formă ca niciodată.” – USA Today
“Secretele pe care le ascunde acest orăşel aparent liniştit sunt impregnate de o atmosferă noir atât de apăsătoare, încât David Lynch ar fi încântat.” – Entertainment Weekly
“Să arate latura întunecată a ceea ce pare familia perfectă e una dintre specialităţile lui Liane Moriarty.” – Library Journal
In anul 2014, tot la Editura Trei, a aparut si volumul “Secretul sotului”, pe care imi propun sa il citesc cat de curand 🙂 .
Si sigur ca o astfel de poveste este foarte tentanta pentru cinematografie. Si masa va fi probabil bogata in anul 2017, pentru ca se anunta o productie HBO, cu Reese Witherspoon, Nicole Kidman, Laura Dern, Alexander Skarsgård, Shailene Woodley si multi altii.
Pentru a face cunostinta cu Liane Moriarty, dincolo de paginile acestei carti, iata site-ul sau.
1 comment
Si e frumos filmul
Trebuie sa citesc si cartea. Neaparat