”Magie și vrăjitorie în cultura română. Istorie, literatură, mentalități”, de Ioan Pop-Curșeu
Editura Polirom, Colecția Hors Collection, Iași, 2013
Într-un interviu acordat acum doi ani lui Stelian Turlea pentru Ziarul de duminică, Ioan Pop-Curșeu afirma: ”Cartea de față e rodul unei pasiuni vechi și tenace privitoare la magie și vrăjitorie, născută în mine încă de la cele mai timpurii lecturi.” Din acest punct de vedere, autorul și cu mine împărtășim o pasiune – însă doar el a avut într-adevăr tenacitatea și inspirația de a o reda în formă scrisă, cu prețul timpului și unui număr mare de resurse, celor interesați.
Îl cunosc pe Ioan Pop-Curșeu fiindcă, de obicei, face parte din onoratul juriu al tânărului festival Cluj Shorts, organizat de Asociația Persona și ajuns la a treia ediție în 2015. Ce se cunoaște mai puțin despre dumnealui este că deține două titluri de doctor în științe, unul de la Universitatea din Geneva, celălalt de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, și că predă mai multe discipline legate de estetică la Facultatea de Teatru și Televiziune din același oraș transilvănean.
Foarte interesat în special de cultura cinematografică horror și fantasy, cu precădere de reprezentarea vrăjitoriei în filme, este puțin surprinzător că și-a dedicat o mare parte a eforturilor creative culegerii și sintetizării materiei prime necesare pentru un studiu de o atare amploare și precizie.
Nu este de mirare că această carte a fost nominalizată, în 2014, la premiile revistei ”Observator cultural”, categoria Eseistică/Publicistică. Structurată pe înțelesul oricărei persoane interesate cât de cât de istoria ocultului pe meleagurile noastre, permite și o scanare rapidă a datelor-etalon. Totuși, pentru cei cu adevărat pasionați de subiect – poate și pentru studenții din domeniile antropologie sau etnologie, abundența de amănunte și exemplele extrem de plastice nu lipsesc.
Unul dintre capitolele mele favorite se numește ”There will be blood: răspunsuri date riscului reprezentat de vrăjitorie la nivel comunitar”. Vă puteți imagina cu ușurință subiectele tratate în cadrul lui, însă argumentările aduse de autor sunt bine scrise și îndeamnă la reflecție. La fel, m-au bucurat enorm fragmentele dedicate creaturilor fantastice autohtone (majoritatea făcând parte din marea familie a supranaturalului slav – de exemplu ”striga, strigoaica și strigoiul”), fiindcă mi-au alimentat nu doar interesul pentru ocult și relația dintre mitologie și credințe rurale, ci și nostalgia legată de cărțile de ”știință popularizată” pe subiect, citite pe furiș, pe când eram copil, din biblioteca bunicilor.
Lucrarea lui Ioan Pop-Curșeu poate fi interpretată drept analitică și de cercetare, în special datorită abundenței de informații și argumente precise, însă, la o adică, se citește și ca un fel de culegere de basme pe înțelesul neofiților, niște basme în care sfârșitul nu e neapărat fericit, dar care explică multe dintre obiceiurile și tradițiile străbunilor. Pentru cei care doresc să păstreze vie amintirea datinilor din trecut, sau care sunt curioși să descopere credințele și convingerile celor care au trăit pe teritoriul țării în diverse momente cruciale ale istoriei, cartea aceasta este un punct de pornire minunat.
2 comments
O recenzie care indeamna, fara nicio rezerva, la lectura – cartea aceasta este o mica, dar semnificativa comoara, pentru toti cei interesati de traditia si cultura romanilor – iar Iulia
O recenzie care indeamna, fara nicio rezerva, la lectura. Cartea aceasta este o mica, dar semnificativa comoara, pentru toti cei interesati de traditia si cultura romanilor, iar Iulia reuseste sa scoata in evidenta esentialul – un autor apreciat si titrat, profund dedicat subiectului, o cercetare atenta si laborioasa, si un rezultat de exceptie – o carte de camparat, de citit si de pastrat in biblioteca!