„Inelele lui Saturn”, de W.G. Sebald
Editura Art, București, 2021
Traducere din limba germană și note de Vasile V. Poenaru
Publicarea acestei cărți a fost sprijinită financiar de Uniunea Europeană în cadrul Programului Creative Europe.
”Inelele lui Saturn sunt compuse din cristale de gheață și, așa se presupune, din particule de praf meteoritic, care orbitează în jurul planetei în dreptul Ecuatorului, pe orbite circulare. Probabil că e vorba de fragmente ale unui fost satelit, care, aflându-se prea aproape de planetă, a fost distrus de gravitația acesteia – Enciclopedia Brockhaus.”
A fost o mare provocare pentru mine să parcurg cele puțin peste 300 de pagini ale acestui volum, marcate de ilustrații selectate de către autor și lucrări fotografice realizate de Michael Brandon-Jones. O provocare să îi pătrund autorului complexitatea erudiției și a talentului de povestitor, dar și substratul psihologiei personale care l-a determinat să ne împărtășească un fel de călătorie-comuniune-umăr-la-umăr, începută astfel:
”În august 1992, când zodia Câinelui se apropia de sfârșit, am pornit să bat cu piciorul comitatul Suffolk, din estul Angliei, în speranța că aș putea să scap de golul ce se lățea în mine după ce terminam o lucrare mai mare. Această speranță mi s-a și împlinit până la un anumit punct, căci rareori mi s-a întâmplat să mă simt mai în largul meu ca atunci când hoinăream ore și zile în șir prin regiunile numai răzleț populate împrăștiate de-a lungul țărmului.”
Și nimic nu descrie mai cuprinzător această lucrare decât cuvintele: ”Reflectând într-o călătorie melancolică de-a lungul coastei Suffolk, această carte se extinde într-o mare meditație asupra trecutului”.
Uimitor cum poveștile – și nu sunt povești – se înșiruie născându-se unele din altele… Un bombardament informativ-filozofic asupra veșniciei…Conexiuni cu diverse amintiri proprii… fenomenale și inedite descrieri… (tăcerea artificială este ”o lipsă aproape totală de sunete”). La un moment dat pierzi firul, uiți de unde ai pornit alături de Sebald în această călătorie… un lanț de inele de hârtie creponată, vălurindu-se pe suișurile și coborâșurile memoriei trecutului istoric și intelectual al Angliei și al întregii lumi. Sau o placă de patefon de pe care acul brațului trece cu deplină continuitate logică de pe un șanț pe altul, înlănțuind o o nouă poveste-melodie.
Viața economică și socială a zonei, a Angliei…cu extensii până în îndepărtata Chină, istoria moșiilor din zonă, a marilor lorzi proprietari ai conacelor victoriene și pământurilor… decăderea unor orașe și așezări, analize sociale și economice – distrugerea speciilor de viețuitoare valoroase, – apele otrăvite – batogul, heringul pe cale de disparție– lipsa grijei față de natură, de mediul înconjurător, stoarcerea nechibzuită a resurselor naturale… meștesugurile pe cale de dispariție… diverse ritualuri populare, recte cele de înmormântare!
Si gânduri profunde …”Și totuși, în acea zi în care ședeam acolo pe malul liniștit ai fi putut crede că privești înlăuntrul”. Poate că din ”partea întunecată și adâncă a nopții”.
Sebald este fascinat de personalitatea celui care practicase medicina la Norwich în sec al 17-lea – Thomas Bowne – probabil de față ” la disecția doctorului Nicolas Tulp asupra cadavrului pungașului Adriaan Adriaanszoon – alias Aris Kindt”, spânzurat pentru furt la Amsterdam, de față fiind și ” anatomistul amator Rene Descartes”. ”Sudiem ordinea lucrurilor, spune Browne, dar ceea ce este așezat în ea nu puten pătrunde”. Ce se ascunde în spatele a ceea ce vedem cu ochii momentului. Omul redus la o simplă schemă.
Semnificații filozofice relevate de Sebald și prin citate clasice, dar și prin apelul la istoria recentă – fascismul și hitlerismul, atât de dureroasă pentru el în planul personal al istoriei de familie.
Un călător solitar care – cum spuneam – ne ia tovarăsi de drum – și precum un architect de talent – ne reproiectează în fața ochilor minții istoria sub toate aspectele ei – ne trece prin fiecare timp-încăpere, ne face cunoștință cu personalități, cu situații, cu obiceiuri și cutume. Și această construcție a lui, această călătorie-poveste părelnic calmă și blândă, este de fapt necruțătoare, pentru că relevează greșelileși, păcatele și prostia omenirii capabilă să se autodistrugă. Și ilustrațiile volumului sunt alese în mare parte tocmai pentru a întări această situatie gravă pe multe fronturi. Sebald ne invită și ne conduce pe drumul istoriei mătăsii și a micilor fabricanți – viermii de mătase, tocmai pentru a înțelege intervenția neavenită a ”omului” în echilibrul naturii, a biosferei, a moștenirii primite și pe care trebuie să o transmitem nealterată- Pământul.
Altminteri – ne vom transforma în pulbere, precum Inelele lui Saturn. August – luna influențată de Saturn., luna călătoriei Sebaldiene.
”Misterioasa persistență a scrierii” spune la un moment dat Sebald – și câtă dreptate are, dacă ne gândim la succesul (postum, din păcate), al celor patru cărți-romane ale sale.
Cutremurătoare și emblematice (așa – precum un trist epilog), din punctul meu de vedere sunt cuvintele care încheie ”Inelele lui Saturn”, aparținînd tot lui Thomas Browne (personaj istoric favorit al lui Sebald):
”În vremea sa în Olanda ar fi existat obiceiul ca în casa unui răposat să se acopere cu crep toate oglinzile și toate tablourile în care apăreau peisaje, oameni sau fructele câmpurilor, pentru ca sufletul care părăsește trupul să nu fie distras în decursul ultimei călătorii, văzându-se pe sine însuși ori patria pe care avea să o piardă curând pentru totdeauna.”
Puteți cumpăra cartea: Editura Art/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Editura-Art.ro, Vbab.com, Five Dials, Enbook.ro)
