”Lumea de orez”, de Su Tong
Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2015, 304 p.
Traducere din chineză de Dinu Luca
După contacte sporadice înainte de revoluția maoistă, legăturile moderne dintre România și China cunosc un avânt propagandistic deosebit în jurul anilor 1950-60; este momentul când poveștile despre izbânzile Partidului Comunist invadează bibliotecile noastre, fixând o perspectivă încremenită asupra literaturii chineze admise, așa cum textele proletcultiste românești cunoșteau notabile tiraje în chineză (dacă ar fi să-i pomenim măcar pe greii momentului, Sadoveanu sau G. Călinescu).
Factori complecși din punct de vedere cultural și social au permis în ultima vreme o serie de deschideri, care, atâta vreme cât nu abordează „probleme” precum Liu Xiaobo, dizident închis și persecutat de organele statului de mai multă vreme, mai ales din cauza Premiului Nobel pentru Pace din 2010, sunt acceptate de reprezentanții marelui popor chinez.
Mai mult, Nobelul pentru literatură atribuit lui Mo Yan în 2013 a fost un prilej în plus de a se discuta și despre felul mai mult decât călduros în care publicațiile oficiale ale Partidului ar fi receptat proza autorului – fapt incriminatoriu pentru unii comentatori.
Su Tong (n. 1963), cunoscut cititorului român de la Eu sunt împătatul Chinei (2008), este la al doilea roman tradus la noi (apărut în original în 1991); cu o acțiune plasată înaintea și în timpul ocupației japoneze, timpul istoric este prea puțin prezent în acest roman despre parvenitism; cu o forță deosebită, Lumea de orez este o alegorie despre bestialitatea și incoerența vieții.
Lumea de orez este lumea lui Cinci-Dragoni, un teribil nume, originar din Satul cu nuci, ce vine la oraș pentru a începe o nouă viață; ajunge în partea de nord a orașului-port, în lumea micilor meșteșugari de pe Strada Cărămidarilor, unde sunt ateliere de fierărie, de vopsitorie, unde alte personaje provin din prăvăliile „cu de toate” sau de la cele de sicrie. Povestea unei străzi, a unei case sau a unui nume, romanul lui Su Tong este una dintre cele mai directe introduceri în cruzimea de dincolo de orice lege; romanul înseamnă acțiune, cu o descriere minimală, în stil indirect liber, ce suprimă însă și liniile de dialog, pentru un continuum narator – personaj:
Cum? Jupânul Feng a închis sipetul de bani, și-a ridicat privirea și l-a cercetat pe Cinci-Dragoni. Cu o urmă de batjocură în glas a zis: Ai învățat și să lași o slujbă pe alta? Cine te-a mai învățat asta?
Au zis că-mi dau cinci arginți pe lună, cu masă și casă în fierărie, a răspuns calm Cinci-Dragoni. falangele degetelor i s-au pus în mișcare, trosnindu-i pe sub haina de bumbac unde și le avea vârâte. Nu-s vreun tăntălău, vreau să mă duc.
Orașul cu Ulița Mațelor de oaie, Strada cu Trei răscruci sau Strada Cărămidarilor este locul unde doar cel mai puternic câștigă sau supraviețuiește, locul unde fiul își bănuiește tatăl, unde soția se încaieră cu soțul, totul sub privirile îngăduitoare ale Domnului, mafiotul local, stăpânul absolut. Aparent, e vorba de onorabilitate: familia Feng, deținătoarea prăvăliei de orez „Gâsca Mare”, este veche de 54 de generații, conform cronicii familiei. Asta nu îl împiedică pe jupânul Feng să tocmească niște asasini pentru cel ce ajunsese ginerele său, Cinci-Dragoni. O lume fără niciun reper, în afara fetișului orezului, impresionează prin lipsa de transcendență: pagoda de pe Strada Cărămidarilor este prezentă doar prin sunetul purtător de noroc al clopoțeilor săi, sfârșind la bombardamentele japoneze în moloz. Oamenii îl amintesc, în cumplitele lor dorințe și patimi, pe Buddha, dar mai ales pe Yama, zeu al morții în lumea veche indiană, mai des invocat decât Buddha, probând un sincretism ce subliniază dezagregarea spirituală a lumii.
Ritualurile și exotismele specifice Orientului îndepărtat (precum luptele cu greieri sau faptul că în noaptea nunții se ascunde un ou fiert tare și vopsit roșu sub plapumă) creează un cadru complet, dar vitalitatea și lipsa de speranță într-o poveste fără personaje pozitive te fac să te gândești dacă nu cumva aceasta este adevărata natură a omului, cu frustarea drept principal combustibil.
Lumea există datorită orezului: Cinci-Dragoni are o dependență fiziologică față de el, sacii sau maldărele de orez fiind martorii iubirii și ai morții din familia Feng, devenită Feng Cinci-Dragoni. Nimic nu se poate imagina în afara orezului, oricine pare a fi de acord cu un asemnea aforism.
Și, pentru că orezul este obsesia lui Cinci-Dragoni, un veritabil Julien Sorel oriental, mesajul lui Su Tong apare cu atât mai clar: lumea este obsesie, a trăi înseamnă a fi posedat de o forță mai puternică decât propria ambiție. Romanul este mai mult decât o descriere de tip evazionist (parabolic) a unei realități istorice – în speță, romanul ar putea fi considerat o descriere a prezentului post Tien-An-Men, stabilindu-și perioada interbelică și ocupația japoneză drept cadre ce pot îndepărta cenzura. Su Tong scrie pentru și despre acea realitate umană (existențială) imposibil de negat. Mai mult decât un mesaj al disperării dintr-o Chină a prezentului, uniformizată, un mesaj al naturii frustrate a omului.
