”Mai mult ca perfectul”, de Aivi Dal
Editura Paralela 45, Pitești, 2018
”Sunt perfect. Nu e vina mea. Așa m-am născut. La început n-am spus nimănui. Dar odată cu gimnaziul am simțit nevoia să mă confesez celorlalți. Povara perfecțiunii devenise prea grea și trebuia împărțită.” (pag. 5)
Nu am știut cine este Aivi Dal și nu știu nici acum. Se pare că ar fi pseudonimul a doi autori, mamă și fiu, care au dorit să rămână anonimi. Poate motivul este realismul și onestitatea cu care au povestit, în două volume succesive, pățaniile unui băiat de gimnaziu, care, după ce că e perfect, rostește fără menajamente gândurile nerostite ale multora dintre copiii acelei generații și ale fiecărei generații: dorința de a scăpa de școală, stresul provocat de părinți și rude, apetența pentru joacă în detrimentul materiilor tot mai aride, antipatia pe care o simt față de majoritatea profesorilor.
Din aceste mărturisiri, iese o sumedenie de texte scurte foarte antrenante, care ar putea să stârnească zâmbete tuturor cititorilor, dar aș putea spune că ele sunt mult mai potrivite copiilor din clasele a VII-a și a VIII-a, copleșiți deja de temele și meditațiile fără număr, de apropierea examenului de evaluarea națională, dar și de atenția tot mai mărită a părinților, stresați mai presus decât copiii.
De aici, rezultă câteva texte excelente, foarte amuzante și foarte ”în trend”, cum ar fi cel despre gen (că tot se discută mult zilele astea) intitulat ”Identitate furată” sau cel despre like-uri, numit chiar așa ”Like 🙂 ”:
”Diru’ spune că un om e fericit, mulțumit și împlinit dacă are parte de trei lucruri esențiale: mâncare, sex și… bani. (Cu ce altceva poți avea parte de mai multă mâncare și mai mult sex?!)
O fi fost așa pe vremea lui. Astăzi viața înseamnă și like-uri. Un simplu like primit la o postare îți eliberează toți fluturașii din stomac și toată dopamina. Simți că ai toată lumea la picioare.” (pag. 39)
”Good vibes with Mai mult ca Perfectul”, de Aivi Dal
Editura Paralela 45, Pitești, 2019
După apariția primului volum, se pare că reacțiile cititorilor au fost entuziasmante, așa că a urmat, firesc, un an mai târziu, și al doilea volum al seriei, în care aventurile băiețelului, ale colegilor și ale părinților continuă în aceeași manieră simpatică. Desigur, sunt multe alte momente reale și amuzante, deși uneori aceste mici texte devin repetitive și nu mai stârnesc același entuziasm pe care l-am văzut la primele pagini, la primul volum (sau poate de vină sunt doar eu).
Un an mai târziu, diferența dintre generații se vede și mai mult, pentru că adolescența este o epocă a revoltei și a manifestărilor vehemente împotriva tuturor, a respingerii celorlalți:
”Viața e grozavă, plină de evenimente extraordinare, mai puțin școala.
Au grijă de asta profesorii, doi părinți și patru bunici.
Cea mai îngrozitoare întrebare pe care mi-o adresează mama:
-Și, cum a fost azi la școală?” (pag. 10)”Câteodată mă gândesc că, dacă li s-ar întâmpla profilor ce le dorim noi să li se întâmple, ar fi pline spitalele de profi. Nici n-ar încăpea toți.” (pag. 21)
De apreciat, pe parcursul ambelor volume, sinceritatea cu care protagonistul se manifestă, prin intermediul gândurilor sau cuvintelor. El este vocea oricărui copil al generației, cum spuneam, iar această formă de manifestare poate cuceri definitiv cititorii de vârsta lui. Așadar, seria ”Mai mult ca Perfectul” este o lectură plăcută, simpatică și foarte realistă. În plus, sunt excelente și foarte potrivite și ilustrațiile alese în cele două volume.
(Un interviu cu autorii poate fi citit pe blogul Adele și cărțile.)
