”Literatura modernistă”, de Cezar Zaharia și Daniela Zaharia
Editura Adenium, Iași, 2014, 184 p.
O colecție de comentarii literare, dublate de o bibliografie largă de teorie literară și de critica românească este Literatura modernistă, semnată de profesorii ieșeni Cezar Zaharia și Daniela Zaharia, cunoscuți autori de culegeri și teme de limbă și literatură română. Adresându-se adolescentului de 16-17 ani, cu scopul de a instrui, volumul conține o serie de considerații ex cathedra despre poezia și proza modernistă.
Abordarea este diacronică, epoca (perioada interbelică, nefiind însă excluse incursiunile în sec. XIX) edificându-se prin comentarii asupra principalelor subiecte: curente literare, arte poetice, reviste și personalități.
O contribuție originală o constituie denumirile sub care autorii încadrează scriitorii; de exemplu, dacă Ion Barbu este un modernist „ermetic” sau Lucian Blaga unul „filosofic” – denumiri oarecum uzitate, Ion Vinea, care nimerește în empireul acesta, este un „furios”, iar Ilarie Voronca (poet apreciabil, dar cam atât) înțelege poezia „ca dezintegrare”. Și Arghezi, în calitate de „clasicizant”, face notă de originalitate.
Și în cazul prozei mintea adolescentului poate primi același melanj de denumiri acceptate de critica și practica literară și inovații ale profesorilor de la Iași; astfel, Anton Holban este un „proustian” (se analizează Jocurile Daniei), dar Camil Petrescu face un „joc de culise”. Nu e nicio surpriză că Max Blecher practică o literatură a „eșecului existențial și biologic”, pe când Mircea Eliade, introdus și el printre cei de sus, este un „homo biograficus” (sic!).
Volumul poate să fie apreciat în special de cei care promovează examenele prin memorare. Întotdeauna m-am întrebat la ce folosește, elev fiind, să memorezi un cometariu literar – când poți încerca să scrii unul, care poate fi mult mai bun decât multe altele.