”Maria. O regină în război”, de Ion Bulei
Editura Litera, Bucureşti, 2019
De câţiva ani mă întreb: „Cum ar fi fost România dacă monarhia nu ar fi fost distrusă?” Răspunsul din ce în ce mai clar pe care îl găsesc zi de zi, uitându-mă în jur, este: „Cu mult mai bună, mai avansată, din toate punctele de vedere”. Şi nu spun asta doar pentru că am fost crescut într-o familie cu viziuni monarhiste. Nicidecum! Sunt doar concluzii pe care le-am tras singur, de-a lungul timpului, observând lumea în care trăim, celelalte ţări cu care am intrat în strânsă legătură, dar şi citind multe studii şi cercetări istorice. Toate acestea la un loc s-au unit ca într-un puzzle constituit într-o imagine finală în care coroana devine erou al ţării noastre. Iată de ce orice carte are drept temă principală istoria regală a României (cu atât mai mult cu cât personajul principal este Regina Maria, o figură impresionantă a Europei) devine un prilej de bucurie pentru mine.
Cu toate astea, mă întristez de fiecare dată când aşteptările pe care mi le formez despre o nouă apariţie editorială nu-mi sunt confirmate. Şi când subiectul cărţii este şi unul de interes personal, dezamăgirea este şi mai mare. Astfel s-a întâmplat şi în cazul volumului „Maria. O regină în război” de Ion Bulei, apărută de curând la Editura Litera din Bucureşti. Fiind semnat de un autor despre care ştiam că este un fin observator şi cunoscător al marii istorii româneşti, m-am aşteptat să descopăr o operă vastă, plină de descoperiri ale unor fapte necunoscute publicului larg până acum. În niciun caz nu credeam a mă găsi în faţa unei cărţi care nu doar că reia aceleaşi teme din alte volume apărute până acum (şi cu mult mai interesante, cel puţin din punct de vedere al valorii literare), dar care conţine capitole în care se repetă idei şi întregi pasaje din capitole anterioare şi în care autorul nu face altceva decât să înşiruiască citate după citate din jurnalele Reginei Maria şi ale altor personalităţi ale epocii. Şi toate acestea în timp ce propriile consideraţii ale sale vin doar ca mici şi sumare comentarii făcute pe marginea cuvintelor scrise de aceşti mari oameni politici în urmă cu 90-100 de ani.
Trebuie să recunosc faptul că atunci când am deschis pentru prima oară cartea lui Ion Bulei am avut o tresărire plăcută, căci mă pregătisem temeinic înainte, parcurgând biografia Reginei scrisă de Joanna Pakula, dar revizuind şi însemnările personale ale Mariei din Jurnalul său de război, precum şi din celebra serie „Povestea vieţii mele”. Îmi repusesem la punct detalii extrem de exacte privind copilăria fascinantă pe care Maria de Edinburgh a petrecut-o la curtea bunicii sale, Regina Victoria a Marii Britanii, privind adolescenţa şi relaţiile dintre ea, mama ei şi surorile sale. De asemenea, mi-am împrospătat memoria istorică şi cu date importante din tinereţea Mariei şi primele momente ale ei în România, alături de Ferdinand şi de noua sa familie. Însă (şi spun asta cu mare tristeţe), noul volum apărut la Editura Litera nu a făcut decât să reia parţial episoade disparate din biografia acestei femei fascinante. Şi chiar şi această reluare a fost făcută nu tocmai coerent şi legat, dând sentimentul unei superficialităţi a cercetării istorice sau, mai grav, a unei lipse de interes a esteticii literare. Trist! Pentru că un asemenea volum se doreşte a fi citit nu doar de specialişti, ci de publicul larg, care îşi doreşte să descopere vieţile monarhilor într-un mod plăcut, printr-o lectură nu foarte complicată şi neîmpănată cu numeroase şi greoaie referiri istorice care, de cele mai multe ori, fac mai mult rău decât bine. Aşa cum se întâmplă şi în cazul acestei cărţi.
Citate întregi pe care Ion Bulei le reproduce în paginile volumului său nu fac altceva în afară de a o pune pe Regina Maria într-o lumină foarte proastă. Este evidentă dorinţa unei obiectivări pe care autorul o încearcă. Însă şi un asemenea demers poate avea consecinţe neplăcute, cu atât mai mult cu cât nu se reuşeşte un echilibru între o imagine pozitivă şi una negativă. Iar când tonul din însemnările celor care au criticat-o pe alocuri pe Maria este unul prea vehement, se pot naşte întrebări în ceea ce priveşte adevărata personalitate a acestui monarh care, de fapt, şi-a dat viaţa şi sufletul pentru a construi o ţară de care noi să putem fi mândri. Desigur, apariţia unui asemenea volum este importantă, căci ne reaminteşte importanţa unei monarhii în viaţa politico-socialo-economică a României. Însă tot am rămas cu senzaţia aceea neplăcută a unui lucru nu tocmai bine făcut, oarecum neterminat şi care riscă să te lase nelămurit în privinţa personalităţii omului şi monarhului care a fost Regina Maria – aspecte ce se pot dovedi periculoase în măsură în care un cititor ce nu cunoaşte adevărul în ceea ce priveşte istoria noastră. Aşadar, din păcate, binecunoscutul nostru proverb despre pomul lăudat are o aplicaţie practică şi în cazul cărților de istorie.
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Sursă fotografii: Libris.ro, Graiul.ro, Weheartit.com)
