”Istoria diavolului. Ideea de rău de la origini până în prezent”, de Paul Carus
Editura Herald, București, 2015, 400 p.
Traducere din engleză, note și îngrijire ediție: Iustina Cojocaru
Paul Carus (1859-1919) este un autor germano-american, preocupat de relațiile dintre filozofie și religie. Una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale, Istoria diavolului, a apărut în 1900 și este o călătorie agreabilă din Antichitate până în epoca literară a prezentului său (în fine, al educației sale) cu ajutorul acestui mit; un index de nume proprii, precum și ilustrații ale Diavolului, reproduceri după o multitudine de surse, diferite manuscrise sau scrieri, sculpturi din colecții variate, desene, picturi ș.a. arată ambitusul unei lucrări de inițiere într-o vastă problematică de tip cultural.
Răul și personificările sale sunt așadar identificate încă din Antichitate; capitole speciale sunt închinate Egiptului antic, akkadienilor, apoi brahmanismului, buddhismului, în fine creștinismului timpuriu. Incursiunea continuă cu studii despre Italia medievală, demonologia în Europa de Nord, Inchiziția și Reforma, lucrarea încheindu-se cu o trecere în revistă a poeziei și filozofiei „la temă”; firește, în spirit clasicist (și poate și din mândrie națională), autorul alege un motto poetic din Goethe care să-i ofere lucrării o perspectivă: „Eu nu pot să mă las convins / Că Diavolul ar vrea pe mine să mă facă dinadins, / Să fiu eu unul pe care oamenii-l urăsc,/ Eu, cel ce-ar trebui alesul lor să fiu!”. Alte reprezentări ale Răului în literatură se cantonează în mentalitatea de tip romantic: de la folclor la legenda lui Faust, cu referiri la Hugo, Heine, Lesage ș.a.
Lucrarea lui Carus este așadar una erudită, prin permanentele trimiteri și ilustrări ale unui anumit imaginar vizual, prin corelațiile istorie / literatură / mitologie pe care autorul le pune permanent la contribuție, dar și o lucrare confortabilă, scrisă și gândită înainte începerii revoluției vizuale a omenirii (înainte de cinematograf, de pildă); o asemenea alegere, în privința reeditării, transmite și mesajul că Răul ar putea fi claustrat într-o epocă îndepărtată, previzuală sau mai degrabă preinformatică.
