„Povești de iubire în infern”, de Lucia Hossu-Longin
Editura Hyperliteratura, București, 2023
Doamne, ce carte! Asta este principala exclamație care mi-a venit la finalul volumului „Povești de iubire în infern”, de Lucia Hossu-Longin, o apariție editorială marca Hyperliteratura. Adevărul e că doamna Hossu-Longin este un un istoric de mare calibru, pe care am cunoscut-o prin intermediul cărților „Reeducarea de la Pitești” și „Față în față cu generalul Ion Mihai Pacepa”, iar de această dată m-am pregătit pentru încă o porție de istorie care nu se învață la școală, dar care te face să-ți activezi toți senzorii empatici, astfel încât să suferi și să descoperi plenitudinea spirituală a oamenilor care au decis să rămână verticali în ciuda tăvălugului dur pe care l-au pornit niște analfabeți ideologici.
Păstrând elocința și cursivitatea narațiunii, autoarea conspectează de această dată o serie de istorii care vin să ne povestească despre marile iubiri ale luptătorilor din partizanatul român anticomunist. De la renumitul cuplu Arlette și Corneliu Coposu și până la Maria și Ion Pițigoi, parte din comunitatea dobrogeană de rezistență anticomunistă, fiecare destin poartă pecetea dramatismului acelor vremuri. Cineva a renunțat la iubire prin sinucidere, altcineva, din dorința de a-și proteja familia, își sufocă nou născutul astfel încât să nu facă zgomot cât timp mișuna Miliția comunistă prin preajmă. Dar toți au plătit scump prețul cunoașterii și al libertății de sub un jug creat artificial.
Nu știu cât de imparțială pot fi, pentru că sunt deja la cea de-a treia carte a autoarei, dar cred că este una dintre cele mai bune modele literare de popularizare a istoriei. În primul rând, pentru că trece de la paradigma de enumerare a victimelor la cele de identificare a lor, le dă practic o față umană, simplă, pe înțelesul tuturor.
Meritul unor astfel de proiecte este, din perspectiva mea, de a rupe cercul vicios al nostalgiilor demult apuse, arătându-ne că în trecut au existat oameni de o mare verticalitate. În mod clar, intrăm pe teritoriul teoriei modelelor, o dimensiune care prezintă o importanță majoră pentru formarea noastră, pentru cizelarea manierei în care ne integrăm în societate.
Am văzut în spațiul online câteva reproșuri aduse acestei serii de cărți, că ar purta o profundă amprentă subiectivă a autoarei, dar le găsesc irelevante, pentru că anume acest gen de scrieri sunt, în ansamblul lor, o reflecție pur individuală a percepției noastre asupra unor episoade istorice de mare relevanță.
„Povești de iubire în infern” este, înainte de toate, o carte de popularizare a istoriei și înțelegerea sa depinde exclusiv de cunoștințele noastre, de felul în care am mai studiat (sau nu) subiectul represaliilor comuniste. Este o antologie a feței umane pe care o poate avea teroarea și frica, dar și curajul, și înțelegerea, și camaraderia. Este una dintre cărțile-document care vor rămâne mărturie a durerilor pe care bunicii sau părinții noștri le-au suportat pentru un singur ideal: libertatea.
