Pentru mine sfarsitul anului 2012 a insemnat – printre altele – si reunirea a doua evenimente.
Unul a fost acela ca am reusit sa recitesc cu mintea mult mai matura de acum,
“Istoria Bucurestilor”, de Constantin C. Giurescu
Editura Vremea, Colecţia Planeta Bucuresti, 2009,
la peste treizeci de ani de la prima mea lectura si cu beneficiul unei editii (a treia), care ingrijita fiind de catre Dinu C. Giurescu, “exprima gandul autorului fara insertiile politicului”.
Al doilea eveniment a venit oarecum in completarea primului si s-a concretizat in lansarea ingrijita de Editorul Art-Historia a volumului
“Carol Popp de Szathmari – fotograful Bucurestilor”, de Emanuel Badescu si Radu Oltean
Editor Art-Historia, 2012
Si in continuare voi puncta cateva consideratii privind cele doua volume prezentate mai sus.
1. Istoria Bucurestilor de Constantin C. Giurescu a vazut lumina tiparului pentru prima data in anul 1967. Editia a doua a aparut abia in 1979, la doi ani de la trecerea in nefiinta a autorului si in 2009 iata cea de-a treia editie, ingrijita de catre Dinu C. Giurescu, vine sa redea publicului aceasta lucrare monumentala proiectata de catre autor in cadrul a 9 “prelegeri” tinute in timpul incarcerarii sale in inchisoarea de la Sighet.
Aceasta carte trebuie sa-si aiba un loc de frunte printre toate acele lucrari ale cronicarilor, istoricilor, antropologilor, etnografilor, esteticienilor, memorialistilor, scriitorilor, jurnalistilor sau graficienilor care s-au aplecat cu osardie stiintifica, cu talent evocator, cu dragoste si cu intelegere asupra Bucurestiului pe care il locuim sau pe care doar il vizitam in trecere. Pentru ca – bazandu-se pe o impresionanta cercetare stiitifica si pe o bogata bibliografie consultata, creaza cititorului o fresca vasta – de la inceputuri si pana in anul 1977, a nasterii unei mari asezari urbane in mijlocul Europei, la intretaierea marilor drumuri de comunicare si mai ales, la intrepatrunderea multora dintre influentele istorice-sociale-economice-culturale-organizatorice ale epocilor in cuptorul carora s-a plamadit Bucurestiul pe care il vedem astazi.
Si pe masa bogata a acestui ospat intelectual gasim informatii bine structurate privind istoria inceputului si istoria acelor Domnitori care si-au stabilit Scaunul in Bucuresti si au transformat acest oras – pas cu pas, intr-un “mare centru economic si cultural”, inca din a doua jumatate a secolului al XVII-lea si la inceputul celui de-al XVIII-lea secol, istoria mai apoi a secolului al XIX- aducator al marilor transformari inscrise in evolutia Europei: Revolutia de la 1821, prima domnie pamanteana, Regulamentul Organic, Revolutia de la 1848, pregatirea si infaptuirea Unirii (1849-1961), Domnia lui Carol I al Romaniei, Razboiul de Independenta, Intregirea Romaniei, Bucurestii Primului si celui de-al Doilea Razboi Mondial, Bucurestii Regimului Socialist.
Si apoi, in capitolele specifice dedicate demografiei, dezvoltarii mestesugurilor, negustoriilor, administratiei, cartierelor si spatiilor verzi, gasim informatii de mare interes si prospetime despre oamenii de vaza sau despre oamenii obisnuiti care au lasat urme adanci, de nesters, de neuitat si de vesnic respectat in modelarea urbei. Un aspect deosebit de interesant pentru mine a fost acela al toponimiilor cartierelor si strazilor, explicatii care vin sa ne lamureasca noua, celor de astazi, nume pe care le pronuntam des, dar despre a caror origine – arareori sau mai de loc – ne punem vreo intrebare. Selari, Damaroaia, Dorobanti, Calea Victoriei, Scaune, Sfinti, Cavafi etc, etc, etc …Doar cateva exemple, insa lucrarea abunda in informatii pretioase pentru iubitorii orasului.
Si am inteles o data in plus ca mare parte din istoria Bucurestiului nu este la vedere, ea este subterana … si la propriu si la figurat. La propriu pentru ca Centrul Vechi, dar nu numai, ascunde – strat peste strat – o istorie care uneori – cu zgarcenie – se lasa vazuta de noi cei de astazi. Imense pivnite boltite (din pamant, din piatra, din caramida), adapostind marfurile negustorilor si mestesugarilor, tuneluri zidite pentru legaturi sau pentru evacuare sau pentru aparare … misterele Bucurestiului subteran … o istorie probabil destinata a ramane in pare parte neelucidata si nescrisa.
O istorie subterana si la figurat, pentru ca …istoria se compune si din povestile si experientelor celor care au trait-o si au transmis-o – cu mijloacele fiecarei epoci – catre urmasii lor. Si in acest sens, Constantin C. Giurescu se refera la un moment dat, la paginile 481 si 482 la o pictura a lui Carol Popp de Szathmari … “ Numeroasele cumpene de put din Glina – 12, una langa alta – i-au inspirat lui Carol Popp de Szathmari, in veacul trecut (la momentul scrierii era vorba despre sec. al XIX-lea), o interesanta pictura.
Prof. Dinu C. Giurescu spune: <<Meseria a fost prioritara pentru Constantin C. Giurescu, Omul era rezervat, iar Profesorul – metodic. Spunea: “Scrie in asa fel incat sa te inteleaga toata lumea”>>.
Puteţi cumpăra cartea de pe site-ul Editurii Vremea.
2. Si astfel, fac legatura cu cel de-al doilea eveniment al lunii decembrie si anume lansarea in data de 19, la Grand Hotel Continental, a volumului “Carol Popp de Szathmari – fotograful Bucurestilor”, semnat de Emanuel Badescu si Radu Oltean, eveniment organizat sub patronajul Fundatiei Calea Victoriei. Poate ca Profesorul Giurescu s-ar fi putut mai mult apleca asupra surselor de informatie oferite de catre aceasta mare personalitate a artei fotografice la inceputurile ei, ca si asupra altor documente grafice din timpuri (foto, picturi, desene), insa probabil ca omul de stiinta a preferat mai degraba documentele lipsite de contributia ochiului artististilor.
Ceea ce a lasat astazi posbilitatea cercetatorilor sa ni-l aduca in atentie pe Carol Popp de Szatmari si sa ne daruiasca acest minunat album.
Cei doi autori, primul fiind seful Cabinetului de Stampe al Bibliotecii Academiei ( si va invit sa cititi un articol interesant gasit pe blogosfera) al doilea fiind grafician, absolvent al Academiei de Arte Bucuresti si “posesor” al unui blog mult apreciat de catre toti “cunoscatorii”, s-au intalnit si reunit sub auspiciile profesionalismului si pasiunilor comune, spre beneficiul si deliciul nostru, al iubitorilor Bucurestiului.
Anuntand evenimentul, Fundatia Calea Victoriei ne pune in tema cu faptul ca albumul “aniverseaza 200 de ani de la nasterea artistului”.
Puteti citi despre acest album, puteti vizualiza cateva dintre fotografiile prezentate si puteti afla cate ceva despre laboratorul din spatele acestui volum.
Ceea ce nu puteti afla insa din materialele pe care le veti citi la linkurile de mai sus este farmecul deosebit al atmosferei acestei lansari. Oameni calzi, curiosi si bine pregatiti in domeniu… Gazde care si-au prezentat lucrarea prin imagini bogate si fraze bine articulate si presarate des cu aprecieri pline de spirit si umor. Un umor care a starnit printre participanti hohote de ras si buna dispozitie. In final, spre multumire si apreciere fata de autori, publicul a facut coada spre a-si primi pe volume – spre amintire, autografele autorilor.
Conditia grafica excelenta a albumului bilingv – romana/engleza se datoreaza si “Media Print Super Offset”, iar autorii multumesc in preambul tuturor celor ce le-au fost alaturi si au contribuit la aparitia acestei lucrari.
Ma abtin sa aduc pe blog o Harta impresionanta a “pensionarului Petre Ambrosiu din 1911, cu aspectul oraşului în sec. al 19-lea, reprodusă în carte pentru o mai bună înţelegere a topografiei oraşului Bucureşti în vremea lui Szathmari”, deoarece “nicio parte din acest album – text sau imagine – nu poate fi reprodusa, pe nicio cale (mecanica, electronica) fara permisiunea scrisa a Editorului/Art-Historia si/sau a autorilor” 🙂
Dar pe dumneavoastra, cititorii nostri si iubitori ai Bucurestiului, a istoriei sale, a personalitatilor sale si ai artei fotografice – va indemn sa achizitionati acest volum si sa il devorati, asa cum am facut eu. Veti fi mai bogati la minte si la suflet!!!
1 comment