„Neortodox”, de Deborah Feldman
Editura Trei, București, 2021
Traducere: Vali Florescu
Unul dintre cele mai de impact seriale pe care le-am văzut pe Netflix a fost, este și va rămâne Unorthodox (Neortodox). Nu a fost prima oară când mă întâlneam cu tradițiile evreiești, cu modul lor de viață, cu stilul diferit de a vedea lumea. Însă era prima oară când dădeam peste una dintre cele mai rigide și tradiționaliste comunități evreiești din lume – comunitatea Satmar din Williamsburg, New York. Un puternic nucleu hasidic înființat de supraviețuitori ai Holocaustului, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, comunitatea Satmar se ghidează după concepții și precepte foarte puternic ancorate în religia și în tradiția milenară a acestui popor de-a dreptul antic.
Serialul produs de Netflix m-a impresionat atât de mult încât atunci când am văzut că Editura Trei a publicat traducerea romanului Deborei Feldman, nu am putut decât să mă bucur că voi avea acces direct la sursa realizării cinematografice. Și nu mică mi-a fost uimirea pozitivă atunci când am descoperit între paginile cărții o lume cu mult mai interesantă, mai fascinantă și mai detaliată decât ceea ce văzusem pe ecranul televizorului. Sigur că mă așteptam să fiu impresionat și de volumul scriitoarei americane, dar nu într-o asemenea măsură. Căci vorbim de una dintre cele mai puternice opere literare de non-ficțiune din ultimii ani – o carte care dezbate și discută o sumedenie de aspecte, pornind de la teme de tradiție și religie iudaice (de rit hasidic), trecând printr-o privire asupra condiției femeilor în cadrul comunității ultra-ortodoxe Satmar și ajungând până la gestul salvator din final al Deborei, acela de a se rupe de propriile ei rădăcini care o sufocau și amenințau să îi șteargă orice urmă a individualității și identității sale.
Structurată ca o carte clasică de memorii, înlocuind în cea mai mare parte numele reale cu unele fictive (pentru a-i apăra pe membrii familiei sale de orice scrutare indiscretă venită din partea unor persoane mai puțin binevoitoare), Neortodox este mai mult decât o autobiografie. Este strigătul disperat al unei fete, al unei femei dornice să iasă la suprafață, să supraviețuiască și să fie cunoscută și recunoscută pentru propriile ei calități și atribute umane (nu doar feminine). Volumul parcurge în mare parte perioada copilăriei și adolescenței tinerei Devoireh, așa cum e numită și alintată de familie – deși a folosi cuvântul „alint” în contextul acestui roman este cel puțin ridicol, căci protagonista este în continuu privită ca un simplu obiect indispensabil procreării și fericirii bărbatului, așa cum se întâmplă cu orice femeie din comunitatea ultra-ortodoxă prezentată în carte. În plus, Deborah provine dintr-o familie „cu probleme”, în sensul că propria mamă s-a rupt violent de comunitatea în care a intrat prin căsătorie, fugind în Berlin (ce ironic!), în timp ce tatăl fetei își continuă viața de bărbat cu multiple probleme mentale departe de fiica sa, căci este privit ca un intrus, ca o ciudățenie împotriva firii, ca o pedeapsă adusă de Dumnezeu asupra familie lui.
Citind toate aceste descrieri pe care autoarea le face rudelor sale cele mai apropiate nu am putut să nu apreciez tăria de caracter și curajul pe care le-a avut de a vorbi despre niște aspecte pe care comunitatea Satmar le ascunde sub preș, ba chiar le blamează prin excludere socială. Nu pot decât să fiu în completă admirație față de Deborah Feldman nu doar pentru faptul că a avut puterea de a-și lua în mâini propriul destin și de a face alegeri – un lucru total interzis femeilor din comunitățile ultra-ortodoxe evreiești – dar și pentru că s-a avântat fără niciun fel de frică în a așterne pe hârtie toate întâmplările din viața sa, precum și toate regulile și tradițiile la care cineva din afara acestui grup religios nu ar avea acces prea ușor.
Răspunsurile comunităților hasidice nu au fost, desigur, unele prea îmbucurătoare. Au existat chiar foști membri din Satmar care, în ciuda faptului că ei înșiși au ales un drum al libertății, au condamnat de cele mai multe ori producția Netflix, afirmând că prezentarea comunității este greșită, aceasta neavând nicidecum vederi atât de înguste și tratând femeile mult mai generos decât se arată în serial. Într-adevăr, adaptarea televizată a romanului Deborei Feldman se îndepărtează foarte mult de sursa literară care se dovedește a fi mult mai detaliată și folosind, totuși, o voce în oarecare măsură mai obiectivă (culmea!) față de toate regulile și tradițiile strice descrise cu atâta acuratețe. Nu pot uita defel episodul în care protagonista vorbește cu lux de amănunte despre toată pregătirea spirituală și fizică pe care a trebuit să o îndure înainte de căsătoria cu Eli, bărbatul ales de familia ei.
Toate acele lecții legate de puritatea și impuritatea femeii, de menstruație, de modalitatea de a privi femeia ca un obiect de producere a plăcerii bărbatului, de baia rituală mikvah, lucruri care pot părea ridicole și absurde unui necunoscător al religiei iudaice, sunt discutate și despicate de autoare cu mare atenție la fiecare detaliu și la a nu cădea într-o poziție prea critică (vorbim, totuși, de rădăcinile ei, de familia ei și de tot ceea ce a primit ca educație atâția ani de zile). De altfel, cred că și asta face din Neortodox un roman important, o carte cu însemnătate în secolul al XXI-lea – acest melanj aproape unic de istorie a unei comunități evreiești, de prezentare a unor tradiții religioase și sociale și de existență a unei voci feminine puternice care după ce descrie tot ceea am menționat, are curajul frumos de a se desprinde din acest leagăn oarecum primitiv și de a zbura către propria sa existență.
Avem, așadar, de-a face cu un volum de istorie, cu unul religios și cu un roman feminist, toate între coperțile unei singure opere literare. Nu pot decât să mă bucur că am avut șansa de a parcurge o carte atât de impresionantă, de bine scrisă (și tradusă!), cu un impact important asupra destinului femeilor de astăzi, în special asupra celor din comunitățile evreiești ultra-ortodoxe, din cele arabe și din altele care tind să asuprească și să șteargă identitatea oricui face parte din categoria sexului frumos și puternic.
Puteți cumpăra cartea: Editura Trei/Libris.ro/Cartepedia.ro.
(Surse foto: www.paginadepsihologie.ro, https://innocracy.eu/, www.imdb.com)
