”Epoca Zidurilor”, de Tim Marshall
Editura Litera, Colecția Kronika, București, 2020
Traducere: Petru Iamandi
Fiecare poveste are două laturi, la fel și fiecare zid. Suntem într-o nouă eră a tribalismului și baricadele cresc. Separarea influențează politica la toate nivelurile, protagoniștii au puncte de vedere diferite și este vital să înțelegem corect ce anume ne-a despărțit de-a lungul timpului și ce ne desparte în continuare pentru a avea o imagine care să reflecte realitatea lumii în care trăim. Tim Marshall, fost editor diplomatic și corespondent străin pentru Sky News, după o experiență de treizeci de ani în raportarea și prezentarea de știri părăsește jurnalismul de știri pentru a se concentra asupra scrisului.
Cunoscut publicului larg mai ales datorită lucrării ”Prizonierii geografiei”, în ”Epoca zidurilor” alege să analizeze trecutul și prezentul în încercarea de a depista erorile cu care ne vom confrunta în anii următori. Aducând în prim plan probleme legate de politica globală, relațiile internaționale, examinând frontierele, zidurile și granițele care despart țările și populațiile acestora demonstrează că globul pământesc a fost mereu o lume a zidurilor, de la Marele Zid Chinezesc la Zidul lui Hadrian și la Zidul Berlinului.
Se pare însă că trăim o nouă epocă a izolaționismului și a naționalismului economic, și aici nu are în vedere doar obsesia lui Trump de a construi un zid la granița cu Mexicul sau votul Marii Britanii pentru Brexit, ci mult mai multe ziduri. China are un mare Firewall, care ține departe cultura occidentală, țările Europei se îngrădesc împotriva imigranților, a terorismului și a problemelor monetare. Africa de Sud are comunități separate prin porți sigure, iar ziduri sau garduri masive izolează populații din Orientul Mijlociu, Coreea, Sudan, India și din alte colțuri ale acestei lumi. Nu mai puțin de 65 de țări au bariere de-a lungul granițelor lor, din motive precum rasa, religia și politica. Fenomenele pe care le trăim sunt direct conectate de înțelegerea corectă a acestor tipuri de ziduri – „monumente ale eșecurilor politicii“ – cum le numește autorul.
”În 2014, deși numai 5% din populația globală locuia în lumea arabă, aceasta a fost ținta a 45% dintre atacurile teroriste la nivel mondial, cu 68% dintre victime și a adăpostit 58% dintre refugiații planetei. În unele țări întreaga națiune a avut de suferit, în altele s-au creat fisuri adânci, în restul sciziunile sunt latente, putând să reapară în orice moment. Războaiele cu revoltele au scos la suprafață marile discordanțe dintre țările dominate de arabi” (pg. 111)
Deși majoritatea zidurilor construite de-a lungul timpului s-au destrămat, continuăm să construim altele noi, jumătate din toate barierele de frontieră ridicate în întreaga lume începând cu 1945 au apărut în acest secol. Marshall revine asupra ideii că destinul națiunilor este direct conectat de poziția geografică. Fiecare dintre cele opt capitole demarcate geografic se deschide cu discuția despre o barieră: Marele Zid Chinezesc; Zidul marocan, gardul cu două straturi care separă India de Bangladesh; zidurile de beton dintre Israel și Cisiordania, sunt câteva dintre ele, bariere fizice care stau la baza unei lipse de unitate globală.
”La granița dintre India și Bangladesh se află cel mai lung gard din lume. Se întinde pe aproape toți cei 4023 de kilometri de hotar cu car India își înconjoară vecinul mult mai mic, singura parte din Bangladesh fără gard este coasta de 580 de kilometri de-a lungul Golfului Bengal.” (pg. 133)
”Indiferent dacă teoria Bango Bhoomi este reală sau nu. Mulți experți non guvernamentali în controlul granițelor susțin că zidurile și gardurile nu fac decât să limiteze fluxul de imigranți,iar în privința combaterii terorismului sunt pur și simplu ineficiente.” (pg. 143)
Atunci când analizează China de exemplu, Marshall vorbește despre fisurile invizibile separă oamenii din mediul urban, generațiile mai în vârstă de cei mai tineri, și deși această zonă s-a schimbat foarte mult în ultima jumătate de secol, există încă nenumărate puncte nevralgice care țin departe de restul lumii populația chineză. Jurnalistul sugerează că oamenii din zonele în curs de dezvoltare aderă la o identitate unidimensională, apărând-o cu violență atavică. În Africa, de exemplu erorile sunt tribale, iar în Orientul Mijlociu sunt religioase. Un zid care nu există încă face totuși ravagii. Este vorba despre blocarea propusă de Donald Trump la granița SUA cu Mexic, o exacerbare a anxietăților populației albe cu privire la tranzițiile economice și demografice care se cuprind de fapt mai multe state.
Criza migranților s-a acutizat constant din 2011, iar în 2015 a atins apogeul. Europa a realizat că nu poate face față fluxului de imigranți. Astfel, una dintre primele bariere, un gard de sârmă ghimpată între Grecia și Turcia, pentru a împiedica accesul refugiaților din Orientul Mijlociu și Africa a dat startul și a condus la un număr aproape record de bariere, la fel ca în timpul Războiului Rece. În Belfast sunt aproximativ 100 de ziduri care au devenit un fel de atracție turistică, Zidul Marocan are 2736 de kilometri prin Sahara Occidentală și prin părți din Maroc. A trasa granițe și a le apăra este pur și simplu „natura umană”, conchide Tim Marshall. Fiecare epocă are zidurile sale, unele au rațiuni veritabile pentru a exista, sunt necesare, iar atâta timp cât funcționăm în state separate, vom rămâne constructori de ziduri, montatori de garduri, arhitecți ai schismelor dintre noi și restul.
”Granițele deschide nu vor avea câștig de cauză în actualul climat politic și nici în viitorul previzibil. Dar merită să medităm la această idee îndrăzneață pentru a vedea de ce parte a zidului ne aflăm. Dacă nu credem că experimentul va reuși, atunci poate că, așa cum este alcătuită lumea acum, granițele sunt necesare. Dacă o acceptăm, rămânem cu întrebarea ce fel de granițe să desființăm și câți oameni pot migra.” (pg. 261)
Puteți cumpăra cartea: Editura Litera/Libris.ro/Elefant.ro.
(Sursă fotografii: litera.ro, thenational.ae)
