”În aerul rarefiat. O relatare personala a tragediei de pe Everest”, de Jon Krakauer
Into Thin Air. A Personal Account of The Mt. Everest Disaster
Editura Humanitas Fiction, Colecția ”Raftul Denisei”, București, 2013
Traducere din engleza de Ioana Valcu
Cartile erau la mare pret in casa copilariei mele. Lungile seri de iarna sau dupa-amiezele calduroase de vara insemnau ore fermecate de lectura. Sub indrumarea bunicilor si parintilor, umar langa umar, scormoneam prin istorie sau calatoream de-a lungul si de-a latul pamantului. Si astfel, am pastrat in biblioteca carti dragi… Expeditiile lui Thor Heyerdahl, adancurile oceanelor lui Cousteau, Darwin in jurul lumii la bordul vasului Beagle, Livingstone in Africa de Sud, La Perouse in Pacific, romanul Mihai Tican-Rumano in Congo si nu in cele din urma Fritz Rudolph … cu “Tigrii din Himalaia” si “Varfuri fara zei”.
Toti marii calatori, cercetatori, exploratori, dincolo de spiritul scormonitor, de curiozitatea vie a descoperirii tainelor lumii, au simtit imboldul autodepasirii conditiei umane lineare, medii, calme si caldute. Au vrut sa afle ceva in plus despre aceasta conditie umana, despre limitele ei – fizice si mentale, in inclestarea cu mediul inconjurator, cu natura si cu constructiile ei pline de maretie, de frumusete si de pericole.
Varfurile ametitoare, pierdute in nori ale celor mai inalte creste muntoase, au fost tinta autodepasirii pentru temerarii alpinismului din intreaga lume. Iar Everestul a fost “creme de la creme” printre optmiarii pamantului.
Jon Krakauer, jurnalist, participant “in ianuarie 1996 (…), in calitate de corespondent al revistei Outside la o ascensiune ghidata pe Everest”, isi continua preambulul la Introducerea in cartea sa, cu cuvintele “ Am fost unul dintre cei opt clienti ai expeditiei conduse de renumitul ghid neozeelandez Rob Hall. In data de 10 mai am ajuns pe varf, dar cu ce pret!”
Si “In aerul rarefiat” aduce cititorul, pas cu pas, in situatia de a vedea cu ochii mintii si de a intelege care este pretul acestei extraordinare sfortari omenesti, deopotriva fizica, dar si spirituala. De cata pregatire, hotarare, disciplina, caracter, etica si moralitate trebuie sa dispuna o persoana, pentru a-si atinge visul. Pentru ca despre vise este vorba, despre implinirea lor intru implinirea noastra ca oameni. Ne spune Krakauer « In curand am realizat că a urca pe Everest inseamna a indura durere. Si, pentru ca saptamana dupa saptamana ne supuneam trudei, oboselii si chinului, mi-am dat seama ca multi dintre noi cautam, mai mult decat orice, sa atingem o stare de gratie. »
“Am stiut intotdeauna ca alpinismul este un sport foarte riscant. Am acceptat pericolul ca pe o componenta principala a jocului – fara el, alpinismul nu ar fi prea diferit de alte sute de activitati banale. Era incitant sa te apropii de enigma mortalitatii, sa arunci o privire in partea interzisa a frontierei. Credeam cu tarie ca alpinismul este o activitate extraordinara, nu in ciuda pericolelor inerente, ci tocmai datorita lor.”
Dar suntem la cativa pasi de intrarea in secolul 21 si aceste expeditii au capatat, din nefericire, un caracter comercial, sunt in joc din ce in ce in ce mai multi bani, castiguri financiare mai mari si peste toate, orgolii nemasurate. Incep sa primeze alte instante decat cele menite sa invinga riscurile, controlul asupra naturii umane si imboldurilor joase ale ei este mai greu de realizat si filtrarea “clientilor” acestor expeditii se face prin plase cu ochiuri mai mari. Astfel incat pierderile de vieti omenesti ajung sa nu se mai datoreze numai conditiilor aspre naturale, ci si modului in care alpinistul insuficient pregatit fizic si mental raspunde provocarilor muntelui.
Parcursul cartii elaborate dupa aparitia corespondentei in revista Outside, vine sa detalieze, sa analizeze si sa corecteze/limpezeasca jaloanele expeditiei din 1996 a lui Krakauer si ambele demersuri jurnalistice/scriitoricesti ale autorului au suscitat o serie de controverse din partea lumii active a alpinistilor. Puncte de vedere diferite, personale, subiective, ego-uri ridicate la suprafata, poate si multa invidie, sau amaraciune, sau frustrare, sau durere…
Jon Krakauer este un supravietuitor si povestea spusa de el trebuie citita de toti cei interesati de acest sport, practicanti sau iubitori de la distanta, pentru ca “Avem nevoie de povesti ca sa supravietuim” (Joan Didion – Albumul alb) si pentru ca numai asa vom intelege ca “Alpinismul semana cu viata de zi cu zi, doar ca avea loc pe un relief mult mai colturos.” Si pentru ca, asa cum “in 1926, Sir Francis Younghusband, scria in Epopeea varfului Everest – Everestul este intruchiparea tuturor fortelor fizice. Acestuia trebuia el sa ii opuna spiritul uman.”
In alpinism, ca si in viata de zi cu zi, exista o concluzie, pe care o exprima autorul: “sa fii astfel legat in coarda este ceva foarte important si intim.”. Pentru ca si viata este o expeditie si conteaza enorm alaturi de cine si cum faci aceasta calatorie.
Si tot ca si in viata pasnica si cotidiana, trebuie sa luam seama in alpinismul de mare performanta, la “vocea interioara”, acel Jiminy …pentru a ramane in viata!
“Alpinistilor batrani si ursuzi care au scapat mereu ca prin urechile acului le place sa ii sfatuiasca pe protejatii lor, spunandu-le ca a ramane in viata depinde cat de atent iti asculti <vocea interioara>. Exista nenumarate povesti despre alpinisti care s-au hotarat sa ramana in sacul de dormit dupa ce percepusera ceva vibratii de rau augur si astfel au supravietuit unei catastrofe care i-a spulberat pe cei care nu au tinut cont de semnele rele.”
Ca o concluzie a acestei lecturi captivante, dramatice si pline de emotie ma gandesc ca trebuie sa avem o recunostinta si un respect imens pentru aceia dintre noi – si nu putini – care au indraznit si indraznesc – si datorita carora lumea ne apartine!
In anul 1997 regizorul Robert Markovitz a realizat pe scenariul scris de Robert J. Avrech (adaptand cartea lui Jon Krakauer), filmul “Into Thin Air: Death on Everest”. In distributie Peter Horton, Nathaniel Parker, Richard Jenkins. Puteti accesa acest film pe trilulilu.
