Ghidul lenesului, de Tom Hodgkinson

”Ghidul lenesului. Mic tratat pentru lenesi rafinati”, de Tom Hodgkinson

How To Be Idle
Editura Nemira, Bucuresti, 2011
Traducere din limba engleza de Gabriel Stoian

C A P T I V A N T si F A S C I N A N T si  S A T I R I C  cap-coada 🙂

Un ghid pe viata! Nu-l lasati din mana (desi cere ceva efort, volumul este cartonat 🙂 )!

Genul de literatura pe care il prefer si ca s-o spun p-aia dreapta, genul de viata pe care mi l-as fi dorit!

Inca de la Jerome K. Jerome citire (“Trei intr-o barca “ a fost ani de zile cartea mea de capatai, innebunind-o pe bunica-mea cu hohote ras in pat, spre creierul noptii, citind si recitind volumul jerpelit), care ne relateaza: “Inchiriasem odata o camera impreuna cu un prieten care ma inebunise, pur si simplu. Statea tolanit pe canapea ceasuri intregi si nu ma slabea din ochi in timp ce eu imi vedeam de treburi prin odaie. Spunea ca-i face bine sa ma vada forfotind fara rost, de colo pana colo. Simtea ca in felul acesta voata capata sens, ca nu i se mai parea un vis desart, prin care treci ca un gura-casca, ci o menire nobila, plina de raspunderi si munca incordata. Si, iarasi, isi punea intrebarea cum de a putut trai pana acum, neavand pe nimeni la care sa se uite cum munceste.” 🙂 Si sa nu va mai spun despre “The Idle Thoughts of an Idle Fellow” – “un tratat spumos despre deliciile trandaviei”. Un Jerome K. Jerome, din care Hodgkinson citeaza des si inspirat, asa cum o face si din alti luminati scriitori, eseisti si oameni de cultura, a caror lista apare la sfarsitul volumului in discutie, intr-un capitol numit “Lecturi recomandate”, alaturi de o alta adunare selecta “O lista de website-uri utile”.

Pare o lectura usoara, o tratare superfluu a unui defect atat de blamat de societatile tuturor timpurilor – lenea/trandavia –  insa va asigur ca autorul este cat se poate de meticulos si serios in documentarea, organizarea si prezentarea lucrarii sale. Deschizandu-ne ochii asupra capcanelor vietii, care ne insfaca din ce in ce mai pardalnic si ne indeparteaza de sensul real al vietii, acela de a ne bucura cat putem si cu supramasura daca este posibil, de darurile pe care ni le ofera.

De altfel, chiar autorul ne spune “Am incercat sa creez un soi de canon alcatuit din pasaje cu indemn la lenevie si pentru asta am explorat filozofia, literatura, poezia si istoria ultimelor trei milenii. Dr, Johnson, Byron, Coleridge, Bertrand Russell, Oscar Wilde, Nietzsche, John Lennon, toti acesti practicanti de seama au stat la baza conceptului despre arta de a lenevi.”

Si ca un corolar: “Ce bine e sa nu faci nimic si asta foarte incet si daca se poate si pe bani.”

Preocupat de timpuriu de problematica lenei/trandaviei – ca un antidot al trecerii prin viata fara sa te bucuri de deliciile ei, autorul este editor cofondator al publicatiei The Idler (lansata in 1993).

Veti gasi numeroase articole si situri pe internet, care va va revela profilul intelectual al lui Hodgkinson si volumele publicate pana in prezent, la Editura Nemira puteti gasi si “Cum am ales libertatea – Mic tratat pentru o viata fara griji”:

• How To Be Idle (2005)
• How To Be Free (October 2006)
• The Freedom Manifesto: How to Free Yourself from Anxiety, Fear, Mortgages, Money, Guilt, Debt, Government, Boredom, Supermarkets, Bills, Melancholy, Pain, Depression, Work, and Waste (December 2007; the US release of How to Be Free)
• The Idle Parent (2009)
• Brave Old World (2011)

Iata ca am gasit pe internet o prezentare chiar a autorului pentru “The Idle Parent”, carte  pe care abia  o astept in Romania. Si iata si un interviu despre “How to be Idle”publicat pe “motherjones.com” cu Tom Hodgkinson , din care avem multe de invatat! 🙂

Dupa volumele “Istoria snobismului” de Frederic Rouvillois  (Nemira-2010) si “Acasa – O istorie a vietii private” de Bill Bryson (Polirom-2012), acest “Ghid al lenesului” vine la tanc, ca sa ma lumineze, sa ma faca sa inteleg, daca mai era nevoie, ca trebuie sa ma revolt, trebuie sa fac ceva daca vreau sa simt si sa gust viata din jurul meu. Adevarul este ca dupa multi ani grei in “campul muncii”, cu raspunderi si constiinta jugului trudei, abia dupa pensionare am inceput sa ma delectez cu placeri si interese pe care le tineam ascunse si tacute sub obisnuinta si obligatia unei “persoane in activitate”. Prin urmare, numai dupa “retragere” avem dreptul de a trai? :). Exact ce ne spune Tom Hodgkinson in Prefata la volumul sau: “E placut sa fii lenes. Aceasta carte isi propune sa preamareasca lenevia si sa declanseze un atac impotriva culturii muncii din lumea occidentala, care i-a inrobit, demoralizat si deprimat pe atat de multi dintre noi.” “Lenevia inseamna libertate, dar nu a fi liber sa alegi intre McDonald’s si Burger King sau intre Volvo si Saab. Este vorba despre libertatea de a ne trai viata asa cum vrem, fara sefi, salarii, consumarism si indatorare. Lenevia inseamna distractie, placere si bucurie” Si as adauga, in portii mici si sanatoase, munca, raspunderea, obligatiile, sunt ingrediente necesare care inobileaza lenevia :).

Ei – si de la aceasta prefata, autorul isi organizeaza materialul in capitole ale vietii ordonate dupa orarul zilnic, binecunoscute fiecaruia dintre noi, dar revelate aici cu o doza de documentare plina si de haz, pe scheletul standardelor si cutumelor istorice de viata  dar si cu o serioasa si docta  privire filozofica.

Capitolele: Ora 8 dimineata: Greu mai e sa te trezesti / Ora 9 dimineata: Truda si durere / Ora 10 dimineata: Tolaneala / Ora 11 dimineata: Chiulul pentru placere si profit / La amiaza: Mahmureala / Ora 1 dupa-amiaza: Moartea pranzului …. si tot sa pana cand cercul se inchide peste toate orele zilei, ajungand la Ora 7 dimineata: Un vis cu ochii deschisi, aflam si invatam o multime de lucruri pe langa care am trecut nestiutori si insensibili, dar pe care, din fericire, unii semeni de-ai nostri le-au trait si le-au consemnat: “Asadar, pentru cei mai multi dintre noi, ziua de munca debuteaza cu chinuri cand, smulsi din nectarul uitarii de sine, suntem confruntati cu perspectiva de a incerca sa devenim cetateni indatoritori, gata sa ne slujim stapanii de la serviciu cu recunostinta, buna dispozitie si energie debordanta.”

Si cu ce ne hranim disdedimineata, sanatos si inteligent, organismul dornim de somnoleala? Cu… cu … cu … daaaaaa, cu cereale, cu “puterea pozitiva a cerealelor. Inventatorul lor, Domnul Kellog insa, “era o persoana cu purtari puritane, inebunita dupa sanatate, care nu facea niciodata sex (prefera clismele. Cam acestia sunt arhitectii vietii noastre zilnice.” 🙂

Fiecare pagina merita citita si recitita, pentru ca dincolo de prima aparenta, cum spuneam, exista o multime de talcuri care trebuie intelese si decriptate. Exista referiri copioase la “primul pahar”  al zilei, cu efect restaurator asupra organismului”, cu rol important asupra conversatiei, “atunci cand ideile curg si de delectam cu placerea pura a tovarasiei … momentul potrivit pentru intalnirea ideilor”, exista o intreaga istorie a “bodegii” si a bauturilor caracteristice printre care absintul si martini, exista pagini pitoresti despre pescuit si despre faptul ca “adevarata estenta a pescuitului, baza lui, este, bineintels, nemiscarea perfecta si inactivitatea…este vorba despre existenta si inexistenta …se recomanda filozofilor si poetilor … reprezinta in fapt, filozofie si poezie … pescuitul e o forma de meditatie, o experienta de iesire din propriul corp, din propriile ganduri...” J Exista pagini, un capitol intreg despre “Tutun”, ca obicei, ca activitate economica de import si marketing, exista ideea ca “legatura dintre idelurile marete si fumat este, sustin eu acum este  aceeasi ca si aceea dintre idelurile marete si arta de a nu face nimic. Fumatul inseamna lene si e greu sa gandesti maret cand trudesti si esti ocupat.” , <<Scriind despre dificultatea de a fi Fara o letcaie in Paris si Londra, George Orwell a spus: “Tutunul facea totul suportabil”>> “Cei oprimati iubesc fumatul”!!!

Autorul ne destainuie din experienta acumulata de el: “Adevarata lene inseamna raspundere totala si (…) libertatea rezulta din independenta deplina”!

Prin urmare “Nu exista forma mai adevarata de lene decat meditatia. Atunci, a nu face absolut nimic ore in sir se ridica la nivelul cautatrii spirituale”.

Capitolul “Ora 7 dimineata: Un vis cu ochii deschisi” ne invata ca “Arta de a trai presupune  imbinarea viselor cu realitatea. Pentru mine, acesta este adevaratul spirit al anarhiei; una se hraneste din cealalta intr-un cerc fericit al propriei noastre creatii. Trebuie sa existe un dialog intre cele doua lumi, o armonie.”

Tom Hodgkinson face referiri ample si la modalitatile in care religia si biserica am ingenunchiat mereu oamenii sub jugul sclaviei muncii. <<Dumnezeu a fost invocat mereu (…) pentru a controla mintile maselor (…) :Nu numai concedierea, ci si flacarile iadului puteau fi rasplata pentru indisciplina la locul de munca. Dumnezeu era cel mai vigilent supraveghetor dintre toti. Deasupra fiecarui camin atarna inscrptia – Dumnezeu ma vede in toate >> –

Si de aici, o multime de digresiuni privind revoltele si rascoalele de-a lungul istoriei.

Si in cadrul aceleasi probleme speculative, m-a amuzat o pagina anume, exact dupa ce scrisesem pentru blog un articol despre Festivalul Muzical de la Glastonbury. Si iata citatul: “In Evul Mediu, Biserica a inteles ca petrecerile reprezentau o nevoie umana si de aceea le-a ingaduit in cadrul diverselor sarbatori anuale. Traditia persista in celebrari precum Festivalul Muzical Glastonbuty ce se tine anual, de la care m-am intors acum trei zile si dupa care sunt inca in convalescenta. Glastonbury este un fenomen coplesitor: 150.000 de oameni se aduna pe o suprafata de patru sute de acri timp de trei zile sau mai mult, ca sa asculte muzica, sa stea de vorba, sa danseze si sa consume droguri. Este, in esenta, acel moment de ora 3 dimineata prelungit timp de 72 de ore: fara realitati, doar distractie. Spectacolul oferit de atatia oameni care se distreaza este miscator si inaltator. Cei care ul resping drept simplu hedonism inteleg prea putin nevoia profund umana pe care el o satisface. Glastonbury inseamna oameni care discuta si danseaza, eliberati de presiunile lumii comerciale. Necesitatile vietii se obtin usor, astfel ca fiecare fibra a fiintei este daruita bucuriei. Reprezinta o intoarcere tranzitorie la o stare primitiva: fara competitie, fara efort sustinut.”

Aceasta carte recomandabila fiecaruia dintre dumneavoastra, pentru ca in fiecare salasuieste cate un lenes ratat sau cate unul realizat :-), se incheie superb astfel: “Eu am un vis. Se chema iubire, anarhie, libertate. Se cheama a fi lenes”.

Eu am avut multa nevoie sa citesc o astfel de carte si sa imi reanalizez viata, ce am facut cu viata mea, unde ma aflu acum… Am rezonat cu Tom Hodgkinson, am zambit si in final, m-am reimpacat cu mine. Nu e chiar atat de rau!

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Nemira.