„Femeia nisipurilor”, de Kobo Abe
Editura Univers, Bucuresti, 2007
Traducere de Emil Eugen Pop
Moto: “Prea bine, în cazul acesta o să fiu eu primul care fuge!”
Literatura japoneză apare cititorului român ca fiind una exotică, deşi istoria sa datează de două milenii, timp în care a împrumutat masiv din cea chineză, pentru ca apoi să se detaşeze ca o literatură de sine-stătătoare, autorii şi operele sale reuşind să atragă aprecierea publicului mondial, precum şi numeroase premii. Puţine persoane au auzit de teatrul „kabuki”, apărut în capitala Edo (astăzi Tokyo), de genul tradiţional de poezie japonez, haiku, sau de autori precum Kawabata Yasunari şi Oe Kenyaburo, laureaţi ai premiului Nobel pentru literatură. Unul dintre cei mai populari, dar şi controversaţi scriitori în acest moment, chiar şi în România, este Haruki Murakami, autor al unor romane cum ar fi „Pădurea norvegiană”, „Cronica păsării arc”, „În căutare oii fantastice” sau „Iubita mea, Sputnik”, criticate pentru comercialitate şi neîncadrarea într-un anumit gen literar, dar recunoscute ca literatură de calitate în Occident.
După ce am început incursiunea în literatura japoneză cu Junichiro Tanizaki („Jurnalul unui bătrân nebun”) şi Hisashi Inoue („Peripeţiile bunului părinte Mockinpott”), ambii deosebit de savuroşi, autorul asupra căruia am ales să mă aplec este Kobo Abe (安部公房), considerat de The New York Times „scriitorul japonez cu cea mai mare reputaţie internaţională”. Pe numele său adevărat Kimifusa Abe, s-a născut la Tokyo la 7 martie 1924, dar crescut la Mukden, în Manciuria, regiunea din nord-estul Chinei, deţinută pentru o scurtă perioadă de timp de japonezi. A fost un spirit enciclopedic, fiind romancier, dramaturg, director de teatru, fotograf, inventator, cu studii aprofundate de medicină, pe care însă nu a practicat-o niciodată. A aderat la ideologia marxistă şi a intrat în Partidul Comunist Japonez, de unde este exclus în 1960.
Continuarea pe Oriens.ro, un site ce îşi propune promovarea culturii Orientului în România.
3 comments